Adevărul:
Determinată de o constatare: dacă o criză majoră economică survine acum, asociată cu cea a migraţiei ilegale, cu cea de pe pieţele muncii, terorismul, consecinţele războiului din Siria, cu incertitudinile politice post-Brexit, cu mişcările centrifuge ce s-ar putea naşte în cadrul UE în urma unui eventual eşec al proiectului european prin ajungerea la putere a mişcărilor naţionalist-extremiste, atunci lucrurile ar putea deveni cu mult mai grave decât în cazul precedentului episod de criză economică mondială, 2008-2009.
Dar cea mai mare problemă pare să fie constatarea privind ineficienţa remediilor tradiţionale, în ciuda unor politici monetare care au urmărit în principal ideea de a „ieftini banului", rezultatul fiind departe de aşteptări căci, fie că vorbim de consum sau de investiţii, entuziasmul lipseşte cu desăvârşire. O situaţie pe care economistul american Lawrence Summers o califică drept „stagnare istorică” la care statele ar trebui să „reacţioneze imediat, căci nu mai este loc pentru erori”, avertizează Maurice Obstfeld, economistul şef al FMI.
Să mai amintim şi avertismentul dat, tot în această vară a tuturor mesajelor ciudate, de Christine Lagarde, directorul general al FMI care vorbea despre similitudinile pe care perioada actuală le prezintă cu cele de dinaintea izbucnirii Primului Război Mondial, referindu-se la apariţia şi multiplicarea politicilor protecţioniste.
Drept care, firesc, atenţia analiştilor se concentrează asupra semnalelor pre-criză, adică a ştirilor care ar vorbi despre pregătiri, planuri sau programe de urgenţă ale marilor bănci centrale. Şi, poate cel mai important dintre toate, asupra semnalelor transmise de FMI, prima dintre instituţiile care acţionează în caz de extremă urgenţă pentru a răspunde nevoilor unei ţări sau alteia, unei zone sau regiuni, împiedicând dezvoltarea crizei (...)
Dar următoarea mare criză economică globală poate fi determinată nu numai de raţiuni strict economice sau greşeli flagrante de previzionare a evoluţiei pieţelor, ci de o creştere la nivele înalte sau foarte înalte a neîncrederii opiniilor publice în capacitatea de sustenabilitate a proiectului european, spre exemplu dar şi, în acelaşi timp, în calitatea şi competenţa liderilor politici actuali de a rezolva principalele situaţii conflictuale ale prezentului.
În acest sens, este extrem de posibil ca o criză economică majoră să fie generată de ceea ce vedem acum, adică o lipsă cvasi-totală de unitate politică care să poată genera un consens decizional, chiar dacă este mai mult decât evident că explozia se poate produce oricând din acest moment.
Şi, aşa cum ne-a arătat istoria, prima reacţie destructivă este într-adevăr cea care ţine de restricţionarea pieţelor, ridicarea de ziduri protecţioniste în speranţa că izolarea poate fi egală cu supravieţuirea. Raţionament la fel de fals cum a fost cel care, pe fond, a generat precedenta criză economică globală, adică politicile bazate pe principiul „stat minimal cu instituţii minimale, centralizare minimală a deciziilor, libertate totală a pieţelor şi încredere totală în capacitatea lor de autoreglementare.”
O asemenea criză politică ar putea cu siguranţă să fie declanşată de un eşec al discuţiilor privind viitorul Europei, suprapunându-se atunci peste explozia unei bule financiare pe care foarte mulţi experţi o prevăd ca producându-se în perioada 2017-2020. Antrenând o recesiune generalizată mai dură şi mai violentă decât cele din 1992 şi 2008.
Un eşec al negocierilor privind continuarea şi întărirea proiectului european, eventuala sa restrângere la un grup de ţări „hardcore” cu celelalte navigând în jurul său „pe măsura nivelului lor specific de ambiţii” sau, pur şi simplu, victoria politică a unui naţionalism agresiv care să dorească restabilirea graniţelor naţionale şi ieşirea din formulele actuale NATO şi UE, va provoca cu siguranţă un efect de tsunami cu urmări încă imposibil de evaluat. Şi nu numai pentru pacea şi bunăstarea continentului nostru, ci la nivelul întregii lumi.
Hotnews:
MIT ramane, pentru al cincilea an consecutiv, cea mai buna universitate din lume. Stanford urca pe locul doi, impingand Harvard pe pozitia a treia, releva Clasamentul International al Universitatilor 2016. Astfel, pentru prima data dupa 2005, primele 3 pozitii ale topului sunt ocupate doar de institutii americane. Editia din acest an a QS World University Rankings indica o cadere generala a institutiilor din vestul Europei, in special a celor din marea Britanie si Germania Universitatea Cambridge a cazut pe pozitia 4. In schimb, universitati din Rusia si Korea de Sud au crescut semnificativ.
QS World University Rankings, clasamentul celor mai bune universitati la nivel global, este realizat anual, incepand din 2004. In realizarea clasamentului este folosita baza de lucrari Scopus. Topul este realizat de QS pe baza reputatiei academice, reputatiei in randul angajatorilor, raportului intre numarul de studenti si corpul didactic, numarului de lucrari listate in publicatii de specialitate, numarului cadrelor didactice internationale, numarului studentilor internationali. Universitatile analizate in cadrul acestui clasament sunt cele care se inscriu pentru acest lucru si trimit o serie de documente, in vederea evaluarii.
Realizatorii atrag atentia ca investitiile in invatamantul superior - fie el public sau privat - este factorul cheie care a facut diferenta intre institutiile care au avansat anul acesta - universitati din Coreea de Sud, Rusia, SUA si China - si cele care au fost retrogradate - universitati din Europa Occidentala si Sudica, din Africa de Sud si America Latina.
Potrivit directorului departamentului de cercetare din cadrul QS, Ben Sowter, "clasamentul din acest an indica faptul ca nivelul de investitii determina cine progreseaza si cine regreseaza. Institutii in tari care acorda un nivel inalt de finantare tintita, fie din fonduri proprii fie din bugetul public, cresc. Pe de alta parte, unele tari vest-europene care au facut sau au propus taieri ale cheltuielilor publice pentru cercetarea pierd teren in fata omologilor din SUA si Asia".
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi - pozitiile 701+
Universitatea Babes Bolyai din Cluj Napoca - pozitiile 701+
Universitatea din Bucuresti - pozitiile 701+
Universitatea de Vest din Timisoara - pozitiile 701+
Clasamentul include 916 universitati din 81 de tari. 33 de tari intra in Top 200. SUA domina clasamentul, cu 48 de institutii.
Comentează