Premium
Am scris cu alte ocazii și mențin așteptarea că, dacă Mișcarea România Împreună a fostului premier Dacian Cioloș candidează singură în alegerile parlamentare din 2020, îi va fi cvasi-imposibil să treacă pragul.
Motivul este că, dincolo de accesul media și de o anumită popularitate a lui Dacian Cioloș și Vlad Voiculescu, MRI nu are resurse politice. Nu are o organizație politică funcțională, nu are finanțare, nu are capacitate de negociere și compromis.
Dar există și alte căi prin care Dacian Cioloș poate reveni împreună cu susținătorii săi în Parlament.
O cale este ca el însuși, împreună cu un număr select de oameni, să candideze pe listele USR. Bănuiesc că oameni din ambele partide politice ar putea strâmba din nas la modul în care descriu această opțiune. Mulți dintre ei preferă să își imagineze o alianță cu păstrarea identității separate a celor două mișcări. Dar o alianță politică necesită 8% pentru a intra în Parlament chiar și în cazul în care conține numai două partide. Altfel spus, poate fi riscant să faci una dacă nu ești confortabil că obții măcar 15%.
În mod evident, domnul Cioloș nu urmărește această pistă cu prioritate. El a ales să formeze un partid separat de Uniunea Salvați România chiar și după ce tabăra liberală, presupusă fi mai mult sau mai puțin „cioloșistă”, a impus noul președinte al partidului.
Dar președinții celor două formațiuni, cu ocazia diverselor apariții comune, transmit implicit și alte mesaje. Cel care mă interesează pe mine, și despre care voi vorbi în continuare, este acela că amândoi președinții și amândouă organizațiile joacă în aceeași ligă.
Realitatea este că cele două formațiuni joacă în ligi diferite. Uniunea este un partid parlamentar cu un început de rețea locală, cu finanțare, cu un început de identitate și, mai ales, este poziționată ca fiind principala opțiunea opoziției democratice antisistem. Mișcarea lui Dacian Cioloș nu este nimic din acestea.
Dar pentru ca acest lucru să continue să fie receptat de alegători, cineva trebuie să îl și comunice.
Principalul vector de comunicare aici trebuie să fie tocmai președintele partidului. Dacă Domnul Barna, în toate ocaziile pe care le are, caută să vorbească împreună despre cele două mișcări atunci militanții și populația vor conchide, în mod rezonabil, că ele sunt comparabile.
De aici încolo, lucrurile pot evolua prin forța necesității. Mândria celor din Mișcare care doresc să meargă singuri în alegeri pentru a-și demonstra forța se poate evapora cel mai târziu după alegerile locale unde MRI ar putea să nu câștige niciun post de primar și foarte puține posturi de consilier. După cum ziceam, idea de alianță între egali se poate topi și ea în fața calculului aritmetic.
Mai departe, o eventuală inserție a domnului Cioloș în USR poate fi făcută, de exemplu, printr-un referendum intern. După ce doi ani de zile membrii USR vor fi auzit că domnul Cioloș este unul de-al lor cu greu vor găsi motive să voteze împotriva acestuia, chiar dacă asta înseamnă îndepărtarea unor colegi de pe poziții eligibile .
Investind efort în a-l ridica pe domnul Cioloș la nivelul de vizibilitate și relevanță al partidului său, Dan Barna riscă să neglijeze ceea ce este, putem spune, obligația sa ca șef de partid. Anume să investească efort pentru a ridica profilul USR până la nivelul PNL, adică pentru a se afirma ca potențial lider al opoziției.
De ce face dl Barna aceste gesturi? Aici este puțin complicat de speculat însă pot exista mai multe motive. În primul rând, este perfect posibil ca Domnul Barna să fi convins că dl Cioloș, indiferent câte ezitări are, indiferent dacă dorește sau nu, este și va fi pe termen indefinit o achiziție valoroasă pentru USR. Continuând metafora sportivă, este posibil ca dl Barna să creadă sincer că dl Cioloș joacă în aceeași ligă cu el și cu partidul său. La naiba, este posibil ca dl Barna să creadă că dl Cioloș joacă într-o ligă superioară. Analiza mea diferă în acest punct de a președintelui USR, dar știu că dl Cioloș are asemenea efecte asupra celor din jurul său.
În al doilea rând, apropierea de Dacian Cioloș trebuie văzută și în relația cu competiția internă în USR dintre grupul „liberal” a lui Dan Barna și susținătorii lui Nicușor Dan. O intrare pe cal alb a lui Dacian Cioloș poate semnifica blocarea oricărei șanse pentru reîntoarcerea a dlui Dan.
Cât de mult contează pentru noi această bucată de politică internă? Nu neapărat foarte mult. Dincolo de numele liderilor, USR are o anume dinamică și inerție proprie care facem spre exemplu, ca în practică, dincolo de poziția față de Coaliția pentru Familie și Dacian Cioloș, USR să fie identic cu sine atât sub conducerea dlui Dan cât și sub a dlui Barna
