Premium
Toți cei din stradă s-au mutat în casele lor, nimeni nu mai protestează, indiferent de măsurile luate de guvernul condus de Ludovic Orban. Asta pentru că în ultimii ani, cartea câștigătoare a fost să te declari anti-PSD, anti-Dragnea, creând iluzia că tu ești diferit. Nou, adică diferit. Anti-PSD, adică anti-sistem.
Dacă privim în urmă, aceasta a fost principala “ideologie” care a ținut unit USR, mai ales în perioadele de cumpănă. Crizele interne și înlocuirea treptată a liderului fondator (scenariu în desfășurare în cazul lui Barna) au zguduit puternic acest partid tânăr (pentru că nu mai este un partid nou), care a reușit să supraviețuiască după experiența unei legislaturi în Parlament. Au existat, desigur, despărțiri de anumiți membrii, însă identitatea USR a rămas aproape intactă.
Demersul de a se poziționa ideologic nu este surprinzător, pentru că nu aduce nimic nou, dimpotrivă, confirmă tendința de a conserva (pe cât posibil) scorul electoral obținut la alegerile europarlamentare. În realitate, USR se poziționează ideologic (după doi ani de certuri interne), pentru că au înțeles că electoratul nu votează o anumită ideologie (poate pentru că nici nu o înțelege). Acest demers reprezintă însă o oportunitate pentru a-și fideliza electoratul, amintindu-i care este, de fapt, identitatea USR.
De voie, de nevoie, USR ne spune că este diferit de PNL, PSD, ALDE sau PMP. Retorică similară utilizată în trecut de către PRM, PP-DD, dar și de noile partide apărute în ultimii ani. Tendința este una generală, îndreptată în special către electoratul dezamăgit de partidele tradiționale. Spre deosebire de PRM, PP-DD, ALDE sau PMP, Uniunea Salvați România nu a fost și nu este un partid personalizat în jurul liderului. Acest partid a fost propulsat pe scena politică de susținerea oferită de mișcarea socială care a sprijinit electoral apariția și ascensiunea USR. Oameni relativ noi, care au provenit (într-o anumită măsură) din această mișcare, au ajuns politicieni USR, fiind uniți în jurul a două idealuri comune care s-au suprapus în această legislatură (până la instalarea guvernului Orban): 1) lupta împotriva PSD-ului și 2) lupta împotriva sistemului influențat sau condus de către PSD. Mai simplu, USR a mers în contrasens cu PSD-ul, iar această strategie a fost una câștigătoare. Conștientizând miza alegerilor din 2020, USR alege să păstreze aceeași strategie, chiar dacă această opțiune prezintă anumite contradicții de logică. USR se declară, în continuare, un partid anti-sistem, deși s-a pus la masa negocierii cu acest sistem, pe care l-a sprijinit politic. USR se definește în continuare prin raportare la “balaurul” PSD, fără să intre în conflict cu cei din PNL. Iohannis și Orban conduc după bunul plac, iar USR nu se opune deloc sistemului.
Mai mult, lipsește componenta mișcării sociale care a sprijin ascensiunea USR. Oamenii noi sunt tot aceași cu care ne-am obișnuit în această legislatură, fără să fie anunțate schimbări semnificative. Inevitabil, USR face parte din sistem, iar politicienii USR nu vor lăsa loc unor alte persoane. Exemplificativă este decizia lui Barna de a rămâne la conducerea partidului, aspect care evidențiază lipsa de asumare a eșecului și de acceptare a nevoii de schimbare și de revigorare a partidului.
USR a devenit un partid în cadrul sistemului de partide parlamentare, merge în același sens cu actuala majoritate politică (din care face parte), însă tocmai această sincronizare va afecta USR, atâta timp cât va rămâne un partid aflat în umbra PNL. Sfidând logica și bunul simț, USR are nevoie de a se redefini ca partid anti-sistem, dar de data asta, Iohannis, Orban și PNL trebuie să fie cei demonizați.
În fine, rămâne de văzut cât de anti-sistem va rămâne USR în momentul în care va ajunge la guvernare...
Autor: Vladimir-Adrian Costea
