Când vine vorba despre vârful performanței intelectuale, cei mai mulți oameni tind să creadă că mintea este la apogeu în anii tinereții, când energia și rapiditatea par de neclintit.
Totuși, un amplu studiu realizat în Australia contrazice această percepție: potrivit cercetătorilor, mintea umană atinge cel mai înalt nivel de funcționare abia între 55 și 60 de ani.
Rezultatele provin dintr-o meta-analiză detaliată condusă de profesorul Gilles Gignac, de la Universitatea din Australia de Vest, care a centralizat și comparat date dintr-un număr mare de cercetări anterioare. Echipa sa a analizat șaisprezece trăsături cognitive și de personalitate, ajungând la concluzia că maturitatea aduce nu doar experiență, ci și o eficiență mentală superioară.
Prin combinarea acestor informații, cercetătorii au reușit să construiască o curbă comună, revelatoare, a modului în care aceste aptitudini evoluează pe parcursul întregii vieți. Rezultatul este un așa-numit „apogeu psihologic”, ferm situat în intervalul de vârstă 55-60 de ani.
După acest moment, se observă un declin, care devine ușor perceptibil în jurul vârstei de 65 de ani și se accentuează după pragul de 75 de ani.
Acest profil fascinant ar putea explica de ce multe roluri de leadership, de o complexitate și solicitare deosebită, sunt adesea ocupate de indivizi care se încadrează în acest interval, între 55 și 60 de ani.
Cercetătorii subliniază că este mult mai puțin probabil ca o persoană să atingă vârful de aptitudine pentru astfel de poziții solicitante înainte de 40 de ani sau după 65 de ani. Studiul, publicat în prestigioasa revistă Intelligence, a aprofundat o gamă largă de domenii.
Printre acestea se numără raționamentul, vocabularul, memoria, viteza de procesare a informațiilor, vastitatea cunoștințelor acumulate și chiar inteligența emoțională.
Analiza a inclus cele „Cinci Mari” trăsături de personalitate
De asemenea, analiza a inclus cele „Cinci Mari” trăsături de personalitate: extraversia, stabilitatea emoțională, conștiinciozitatea, deschiderea către experiențe noi și agreabilitatea. Toate aceste curbe individuale, odată agregate, au indicat un maxim colectiv la vârsta de 55-60 de ani.
Este important de notat că, deși există un vârf general, componentele individuale ale acestui „apogeu psihologic” își ating propriile maxime în momente diferite.
De exemplu, conștiinciozitatea tinde să culmineze mai târziu, în jurul vârstei de 65 de ani, iar stabilitatea emoțională poate continua să se dezvolte chiar și spre 75 de ani. Mai mult, anumite aptitudini par să se îmbunătățească constant chiar și în deceniile târzii ale vieții.
Cercetătorii au descoperit că rezistența la biasurile cognitive – acele scurtături mentale care, uneori, pot distorsiona judecata – poate progresa până în anii 70 și chiar 80.
Această observație aduce în discuție o distincție clasică în psihologie: cea dintre „inteligența fluidă” și „inteligența cristalizată”. Inteligența fluidă, care se referă la puterea de procesare și la capacitatea de a rezolva probleme noi, atinge în general apogeul în jurul vârstei de 20 de ani.
Pe de altă parte, inteligența cristalizată, reprezentând suma cunoștințelor acumulate și a experienței, crește constant odată cu trecerea anilor, îmbogățindu-se permanent, scrie incredibilia.ro.
Autorii studiului sugerează că funcționarea psihologică generală atinsă între 55 și 60 de ani este, așadar, excepțional de potrivită pentru sarcinile complexe de decizie și pentru pozițiile de conducere.
Este paradoxal, însă, că lucrătorii mai în vârstă se confruntă adesea cu dificultăți semnificative în a reintra pe piața muncii după pierderea unui loc de muncă, scrie incredibilia.ro.
Prejudecăți legate de apropierea vârstei de pensionare
Această situație poate reflecta mai degrabă prejudecățile legate de apropierea vârstei de pensionare, decât o evaluare realistă a capacităților lor reale. Descoperirile australiene nu sunt izolate, ci sunt puse într-un context mai larg de date biologice recente.
Un studiu din 2024, de pildă, a identificat trei „valuri” distincte ale îmbătrânirii cerebrale, monitorizând nivelurile a treisprezece proteine din sânge. Aceste valuri au atins vârfuri la vârstele de 57, 70 și 78 de ani.
Astfel de repere proteomice sugerează momente cheie pentru intervenții menite să mențină sănătatea creierului și se aliniază, cel puțin parțial, cu concluzia că o parte semnificativă a funcționării cognitive și a trăsăturilor adaptative atinge maxime chiar în „mijlocul vieții”.
Concluzia cercetătorilor australieni este clară: dincolo de scăderile timpurii observate în anumite abilități fluide, capacitatea funcțională umană, înțelese într-un sens mai larg și incluzând trăsături adaptative esențiale, își atinge apogeul în jurul vârstelor de 55-60 de ani.
Aceasta înseamnă că evaluările ar trebui să se concentreze, cu precădere, pe abilitățile efective și pe profilul real al trăsăturilor unui individ, renunțând la presupuneri bazate strict pe vârstă.
Comentează