Fostul purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, comentează scandalurile sexuale care zguduie România. După ce doi profesori sunt cercetați, unul pentru viol, altul pentru sex cu minori și după scandalul de la SNSPA, unde un profesor e acuzat că a hărțuit sexual mai multe studente, Bănescu spune că natura prădătorului e una cameleonică!
Iată ce scrie Bănescu despre prădătorii sexuali
"Prădătorul,
când nu doarme, e o ființă acut interesată de tot ce mișcă în raza sa vizuală. Vânarea, inclusiv de vânt, e viața sa. Seducerea și capturarea prăzii, satisfacția pură. Recidiva la nesfârșit, până când este oprit, natura sa, mecanismul care îl animă.
Prădătorul, lucru dovedit, e peste tot, bântuind tăcut și nestingherit spațiul public. Maestru în arta deghizării, se strecoară abil în suflete, minți, vieți și studiouri tv. Monștrii cu chip aproape uman și aer binevoitor, mimând competențe gonflate mediatic, se simt în largul lor în compania jurnaliștilor, mai ales a jurnalistelor, care îi percep nu ca pe niște monștri, ci ca pe niște monștri sacri.
Prădătorii nu reușesc totdeauna să rămână perfect camuflați. Cei din proximitatea lor profesională simt sau află că regele e gol pușcă. Uneori, în contexte favorabile căderii măștii, la propriu. Dar, colegial, își mută rapid privirea. Nu vor să aibă de-a face cu monstruosul. Viața lor prosperă și liniștită nu trebuie tulburată și complicată de nimic din ce nu-i privește direct. De ce să fie șifonată imaginea instituției de unde vin banii, bursele, granturile și girul care ne face respectabili și dezirabili ca invitați cvasi-permanenți la tv.
Doar așa gândesc celebrii oamenii cumsecade, nu? Mereu minimaliști moral cu ei înșiși. Cei care nu fac niciodată nimic pentru realul bine public, dar care prin amfiteatre și studiouri fac totul să seducă, părând maximaliști, fermi, exemplari. Ajungând să creadă că și sunt, de vreme ce atâta lume bună îi validează, îi laudă, îi girează prin invitații care nu mai încetează.
Prădătorii acționează și vorbesc aproape la fel. Doar se îmbracă diferit. Au fost semnalate chiar și cazuri în reverendă. Laxismul viziunii lor împărtășite punctual celorlalți pare o constantă. Chiar este. La ei, mai precis pentru ei, totul este îngăduit. Dumnezeu, dacă nu e total exclus din ecuație, e iubire nevertebrată. E complicele care ne face cu ochiul când manipulăm, mințim, smintim, violăm. Distrugând vieți.
E cel pe care L-am neutralizat, mințindu-ne pervers, cel ciopârțit procustian, înmormântat în sarcofagul credințelor noastre siropoase, evitând cu grijă credința agonică, responsabilizantă în El.
Cel nu „cu totul altfel”, adică Sfânt, ci cel creat după asemănarea noastră pestilențială, atotmaculantă, în numele căruia ajungi să spui sec, chiar și când vezi lacrimile din ochii victimelor tale: Doamne ajută!"
Comentează