Vasile Bănescu reacționează dur după declarațiile controversate făcute de CTP: 'Arta de a te compromite răsunător ca intelectual chiar de Crăciun'

Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, reacționează dur după declarațiile controversate făcute de jurnalistul Cristian Tudor Popescu chiar în ziua de Crăciun.

„Arta de a te compromite răsunător ca intelectual chiar de Crăciun

A crede că reflectezi la cele de sus (ale Cerului) cu capul adânc înfipt în „cele mai de jos ale pământului”.

A da buzna în Evanghelii cu cizmele materialismului dialectic și ateismului științifico-fantastic.

A-ți confunda ignoranța într-un domeniu care include milenii de cultură fondată pe Revelație - recunoscută de toate marile minți ale omenirii - cu o aberantă hermeneutică a celor mai importante texte ale lumii civilizate la care, blocat în limitele rudimentarului pozitivism, nu poți avea acces.

A echivala Revelația care onorează rațiunea umană cu elucubrația care o discreditează.

A-L ironiza pe Dumnezeu fără să percepi ridicolul gigantic al situației și absurdul aproape comic al rățoirii creaturii, libere inclusiv să se facă de râs, în fața Absolutului luat sarcastic la rost că-și permite manifestarea în lumea creată chiar de El.

A introduce sacrileg obscenul în sfera purității care te indispune, a asocia pervers vulgarul anatomo-fiziologic cu dumnezeirea.

A rata iar și iar șansa de a accepta smerit Adevărul care nu ești tu însuți, de a admira Înțelepciunea și Frumusețea care nu te întruchipează, de a face loc Binelui în sfera răului care te luptă cumplit, de a alege surâsul realei inteligențe în locul rânjetului autosuficienței.

A nu rata nicio ocazie de a dovedi că n-ai înțeles nimic din ceea ce contează cu adevărat și de a face paradă grotescă cu acest jenant lucru.

A te rata, eventual până la adânci bătrâneți, dăruite ție pentru a te trezi cândva”, este replica lui Vasile Bănescu pentru CTP.

Cristian Tudor Popescu are propria versiune despre sărbătoarea Crăciunului, analizând în stilul său caracteristic nașterea lui Isus.

Iată opinia reputatului jurnalist, în prima zi de Crăciun, postată pe Facebook:

"Dumnezeu-Copil

Dacă evangheliștii n-ar fi fost 4, ci doar 2, Ioan și Marcu, Crăciunul creștinilor n-ar fi existat. Despre nașterea lui Iisus, imaculata concepțiune, Maria, magi, iesle și toate celelalte, povestesc Matei și Luca; Marcu și Ioan îl introduc abrupt în narațiune pe Iisus deja adult: „A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el și a zis: Iată mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan, 1, 29), „Și în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii și s-a botezat în Iordan, de către Ioan” (Marcu, 1,9).

Prin urmare, nu putem vorbi nici de inseminarea Mariei de către Duhul Sfânt și nici de facerea lui Iisus fără participarea unui mascul. Dar asta implică o problemă de logică biologică. Ni se spune că Maria n-a fost atinsă de logodnicul ei, Iosif, deci avea himenul intact. Nici Matei, nici Luca nu pomenesc de vreo cezariană. Deci, venind în lume pe cale naturală, Iisus a dezvirginat-o pe Maria din interior... Caz unic: Fiul și-a dezvirginat mama! Asta se putea evita dacă Duhul Sfânt, așa cum a pătruns în Maria în cel mai neinvaziv mod cu putință ca s-o lase grea, ar fi făcut ca pruncul Iisus să-i apară pur și simplu în brațe, și cu buricul gata tăiat. Dar lipsa trecerii prin vagin și vulvă, precum și a ieșirii inter urinam et feces, între urină și fecale, cum zice Sf. Augustin, ar fi anulat partea omenească necesară personajului divino-uman Iisus, iar prin patimi ar fi trecut Dumnezeul pur, invulnerabil, ceea ce compromitea ideea de sacrificiu, indispensabilă poveștii.

Alt aspect anatomic: Luca este singurul care, în protocolul nou-născutului, dă unicul detaliu fizic despre Iisus: circumcizia – „Și cînd s-au împlinit opt zile ca să-L taie împrejur, i-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pîntece” (Luca, 2, 21). (Spuneți unui creștinofan că Iisus era un ovrei tăiat împrejur și studiați-i reacția).

Matei are și el o exclusivitate: exterminarea preventivă de către regele Irod, temător de viitorul regal al pruncului Iisus, a tuturor puilor de om până la vârsta de 2 ani. Infanticidul în masă este dorit de Dumnezeu, căci e prevestit de proorocul Ieremia, prin gura căruia vorbește Cel de Sus: „Glas în Rama s-a auzit, plîngere și tînguire multă; Rahela își plînge copiii și nu voiește să fie mîngîiată, pentru că nu sînt” (Matei, 2, 18).

Iisus vine pe Pământ pentru a urma scenariul de fier în care-L pune să joace Tatăl. Dumnezeu își trimite Fiul la suferință și moarte, pentru că așa vrea și poate. E Fiul Său și are acest drept asupra Lui. Dar cu copiii fără număr pe care îi sacrifică, prin Irod, ce-a avut? Le-a aplicat și lor principiul „Eu v-am făcut, Eu vă omor!”? Că am nevoie de omorârea voastră în scenariul Meu, cel mai bun din toate timpurile?

PRIN HRISTOS, DUMNEZEU CONFECȚIONEAZĂ O SITUAȚIE MORALĂ ÎN MOD ARTIFICIAL, pentru că are în vedere nașterea unei religii care să-L slăvească mai altfel și abitir decât cea mozaică, de care, probabil, s-a cam plictisit. Iisus știe că va suferi, va muri în cazne și va învia după 3 zile în trup, nu ca o arătare de lumină scânteietoare. Dumnezeu face un film care să miște sufletele, un film demn de un Dreyer sau un Tarkovski.

Familia pe care i-a ales-o Fiului Său, Maria-Iosif, e una bună. Nimic rău nu i se întâmplă lui Iisus în copilărie, poate cu excepția deranjului fugii în Egipt. Dar, să ne gândim: ce-ar fi fost dacă Mântuitorul se năștea sub ursita tragică a milioane de copii ai planetei? Cu soarta acelora care nu au de așteptat până la 33 de ani ca să sufere cu premeditare?

Copii schingiuiți de propriii părinți, când n-au împlinit 2 ani, pragul indicat de ucigașul Irod, copii violați, loviți cu sălbăticie, vânduți, folosiți ca sclavi la munci grele, copii răpiți cu zecile de mii și internați în tabere de reeducare, deznaționalizare și dezumanizare, copii omorâți de gloanțe și bombe sau decapitați cu cuțitul când nici n-au apucat să trăiască, dacă nu îi mănâncă mai întâi de vii foametea și bolile sărăciei...

Copii mai curați la suflet decât Iisus, și mai urgisiți decât El, fiindcă, după chinuri de iad pe pământ și moarte, nu-i salvează nicio Înviere.

N-ar fi, oare, mai bine să existe doar Crăciun, nu și Paște? Ar fi omenirea mai bună dacă s-ar închina unui Dumnezeu-Copil?".