Cercetările privind criza salinității din Messinian indică faptul că doar o mică parte a speciilor marine mediteraneene au supraviețuit, cu un timp de refacere a biodiversității de peste 1,7 milioane de ani.
De-a lungul istoriei Pământului, mișcările litosferice au condus în mod repetat la izolarea mărilor regionale de oceanul mondial și la acumulări masive de sare. Geologii au descoperit giganți de sare, de mii de kilometri cubi, în Europa, Australia, Siberia, Orientul Mijlociu și în alte părți.
Aceste acumulări de sare reprezintă resurse naturale valoroase și au fost exploatate din antichitate până în prezent în mine din întreaga lume, cum ar fi mina Hallstatt din Austria și mina de sare Khewra din Pakistan.
Descoperit la începutul anilor 1970, gigantul de sare mediteranean este un strat de sare gros de un kilometru sub Marea Mediterană, format în urmă cu aproximativ 5,5 milioane de ani din cauza deconectării de la Atlantic în timpul crizei salinității mesiniene. Într-un nou studiu publicat în Science, o echipă internațională de cercetători - formată din 29 de oameni de știință din 25 de institute din Europa - a cuantificat pierderea biodiversității în Marea Mediterană din cauza crizei Messiniene și refacerea biotică ulterioară.
Timp de recuperare prelungit pentru biodiversitatea marină
După mai multe decenii de cercetări minuțioase asupra fosilelor datate între 12 și 3,6 milioane de ani găsite pe uscat în țările peri-mediteraneene și pe carote sedimentare de mare adâncime, echipa a descoperit că aproape 67% dintre speciile marine din Marea Mediterană după criză erau diferite de cele dinainte de criză. Doar 86 din 779 de specii endemice (care trăiau exclusiv în Marea Mediterană înainte de criză) au supraviețuit schimbării enorme a condițiilor de viață după separarea de Atlantic.
Schimbarea configurației porților, care a dus la formarea gigantului de sare, a dus la fluctuații bruște de salinitate și temperatură, dar a schimbat și căile de migrație ale organismelor marine, fluxul de larve și plancton și a perturbat procesele centrale ale ecosistemului. Din cauza acestor schimbări, o mare parte din locuitorii Mediteranei din acea perioadă, cum ar fi coralii tropicali constructori de recife, au dispărut. După reconectarea la Atlantic și invazia unor specii noi, precum rechinul mare alb și delfinii oceanici, biodiversitatea marină mediteraneană a prezentat un model nou, numărul speciilor scăzând de la vest la est, la fel ca în prezent.
Cuantificarea și înțelegerea refacerii biodiversității
Deoarece mările periferice precum Marea Mediterană sunt importante focare de biodiversitate, era foarte probabil ca formarea giganților de sare de-a lungul istoriei geologice să fi avut un mare impact, însă acesta nu a fost cuantificat până acum. „Studiul nostru oferă acum prima analiză statistică a unei astfel de crize ecologice majore”, explică Konstantina Agiadi de la Departamentul de Geologie al Universității din Viena, care a condus studiul.
În plus, acesta cuantifică pentru prima dată termenele de recuperare după o criză ecologică marină, care este de fapt mult mai lungă decât se aștepta: „Biodiversitatea în ceea ce privește numărul de specii s-a recuperat abia după mai mult de 1,7 milioane de ani”, spune geoscientistul. Metodele utilizate în cadrul studiului oferă, de asemenea, un model care face legătura între tectonica plăcilor, nașterea și moartea oceanelor, sare și viața marină, care ar putea fi aplicat în alte regiuni ale lumii.
Noi direcții de cercetare și întrebări
„Rezultatele deschid o mulțime de noi întrebări interesante”, afirmă Daniel García-Castellanos de la Geosciences Barcelona (CSIC), care este autorul principal al acestui studiu: „Cum și unde au supraviețuit 11% din specii salinizării Mediteranei? Cum au schimbat ecosistemele și sistemul terestru formațiunile de sare anterioare, mai mari?” Aceste întrebări urmează să fie explorate, de exemplu, și în cadrul noii rețele de acțiune privind costurile „SaltAges”, care va începe în octombrie și în cadrul căreia cercetătorii sunt invitați să exploreze impactul social, biologic și climatic al erei saline.
Referință: „The marine biodiversity impact of the Late Miocene Mediterranean salinity crisis” de Konstantina Agiadi, Niklas Hohmann, Elsa Gliozzi, Danae Thivaiou, Francesca R. Bosellini, Marco Taviani, Giovanni Bianucci, Alberto Collareta, Laurent Londeix, Costanza Faranda, Francesca Bulian, Efterpi Koskeridou, Francesca Lozar, Alan Maria Mancini, Stefano Dominici, Pierre Moissette, Ildefonso Bajo Campos, Enrico Borghi, George Iliopoulos, Assimina Antonarakou, George Kontakiotis, Evangelia Besiou, Stergios D. Zarkogiannis, Mathias Harzhauser, Francisco Javier Sierro, Marta Coll, Iuliana Vasiliev, Angelo Camerlenghi și Daniel García-Castellanos, 29 august 2024, Science.
Comentează