Ziarul „New York Times” a publicat recent un articol despre un briefing intern al Departamentului de Război al SUA (n. r.: cunoscut în trecut drept Pentagon) care, conform logicii articolului, dezvăluie o tendință neplăcută: în scenariul unui război major dintre SUA și China pentru Taiwan, atuurile „tradiționale” americane s-ar putea epuiza mult mai repede decât este obișnuit Washingtonul să creadă.
Documente concrete, nu surse anonime
Sectorul de apărare al SUA este pregătit pentru un război de secolul XX, dar nu și pentru un conflict modern, notează articolul.
Raportul clasificat, pe mai mulți ani, obținut de sursa citată, a fost pregătit de Biroul de Evaluare Netă al Departamentului Apărării și transmis oficialilor de rang înalt ai Casei Albe pe parcursul mai multor ani.
NYT a menționat că aceasta este prima dată când inferioritatea militară a SUA față de China este dezvăluită prin documente concrete, nu prin surse anonime.
Observatorii prezic că cererile administrației Donald Trump pentru creșterea cheltuielilor militare în rândul țărilor aliate din lumea liberă se vor intensifica după acest raport.
Care este problema?
În primul rând, există deficiențele platformelor mari și scumpe.
Portavioanele, navele mari, bazele aeriene și chiar infrastructura spațială devin din ce în ce mai vulnerabile, într-un mediu unde inamicul poate lovi de la distanță, cu precizie și la scară masivă.
În al doilea rând, există asimetria dintre „scump versus produs în masă și ieftin” - roiuri de drone, sisteme robotizate, instrumente conectate în rețea și arme mai ieftine pot „anula” eficacitatea sistemelor care costă miliarde.
În al treilea rând, rata de uzură: în războiul de mare intensitate, muniția critică se poate epuiza foarte repede, iar industria de apărare și șantierele navale din SUA este puțin probabil să poată crește producția suficient de repede pentru un conflict prelungit.
Reacția presei chineze
Agențiile de presă chineze au remarcat imediat această știre.
Un ziar chinez abia și-a ascuns încântarea și prezintă brief-ul ca pe o „recunoaștere” a faptului că avantajul militar tradițional al Statelor Unite dispare. În versiunea lor, portavioanele scumpe se transformă în „ținte scumpe și fragile”, rachetele hipersonice „le scufundă în câteva minute”, iar stocurile americane de muniții cu rază lungă de acțiune ar putea fi epuizate „în doar o săptămână de lupte intense”.
De asemenea, adaugă un argument industrial: construcția navală chineză este atât de mare ca scară încât, într-un război lung, Beijingul va avea „automat” avantajul.
Ipoteza chineză
În general, scrie NYT, în spațiul informațional chinezesc predomină astăzi trei cadre narative.
Primul este că „SUA nu este capabilă (și nu va) apăra Taiwanul”, intenționând să demoralizeze Taipeiul și să submineze încrederea în garanțiile de securitate ale SUA.
Al doilea este că „aceasta este o scurgere de informații pentru bani”: Washingtonul ar fi instigat la alarmă pentru ca aliații săi și Taiwanul să plătească mai mult și să cumpere mai multe arme americane.
Al treilea este o narațiune mai amplă despre declinul modelului american de război: contrastul dintre „simbolurile scumpe ale puterii SUA” și „amploarea, dronele și industria puternică a Chinei”. Fără a deveni prea dramatic, se poate trage o concluzie concisă: războiul modern de mare intensitate nu se rezumă la cele mai mari portavioane, ci la amploare, ritm, rezistența lanțurilor de aprovizionare și capacitatea de a înlocui rapid pierderile.
Exemplul războiului din Ucraina
Frontul ucrainean a demonstrat cum soluțiile relativ ieftine (drone, război electronic, țintire în rețea, dispersare) pot reduce drastic eficacitatea sistemelor mari și costisitoare, precum și cât de repede se epuizează stocurile de muniții și componente critice atunci când războiul intră într-o fază de uzură industrială zilnică.
Experiența Ucrainei în conducerea războiului modern este unică și extrem de valoroasă pentru partenerii săi occidentali, notează ziarul.
De aceea, discuția despre Taiwan în termeni de „scump vs. scară largă”, „platforme vs. rețele” și „calitate vs. producție” nu este o teorie abstractă: este ceea ce se întâmplă deja în Europa și ceea ce determină cine va îndura termenul lung.
Comentează