Premium
Procesiune nemaivăzută la Constanța, unde zeci de preoți din România și Ucraina, alături de sute de credincioși, au mărșăluit pe străzile orașului de ziua Sfântului Haralambie, patron tradițional al Ciumei (mult mai important ca Sfântul Tănase, ocazional asociat acestui demon al bolii).
Procesiunea cu moaște pe străzile Constanței a fost însoțită de intonarea imnului de stat și de cântări patriotice și religioase, precum și se bărbați aduși din Bucovina, care au suflat în buciumuri. Mulți dintre participanți au purtat steaguri tricolore și au fost îmbrăcați în costume tradiționale.
”Biserica, credința și țara ne dau nouă identitate. Nimic să nu ne dorim mai mult decât ca Cerul să devină Patria noastră cea veșnică, iar Biserica este corabia care ne duce de pe pământ la Cer.
Să îl luăm pe Hristos înlăuntrul nostră căci cu el vom birui tot răul, iar războiul care ne amenință nu va mai veni, dacă suntem cu Hristos!”, a spus ÎPS Teodosie, care a mers cu o trăsură trasă de un cal.
Sfântul Haralambie, apărător în general de boli în cursul anului, este protector atât al oamenilor, cât și al animalelor. Prin asociere cu sărbătoarea începutului de februarie, este considerat și patron al insectelor.
”[Se spune că] Sfântul Haralambie, care fusese dintr-întâi cioban la oi, a învățat de la un doftor lecuirea tuturor felurilor de boli și, tămăduind oamenii fără plată, lumea l-a făcut sfânt. Ivindu-se însă într-un rând Ciuma, oamenii au început să moară cu droaia și, în puțină vreme, a rămas singur, singurel. Dumnezeu i-a dat atunci sfântului Haralambie Ciuma în seamă. De atunci el ține Ciumele de păr, ca să nu-și mai facă de cap, cum și-au făcut cu ai lui. Câteodată le scapă, și atunci Ciumele se repede în lume ca lupii între oi. Deosebirea este numai că lupul omoară cât omoară și se duce, în vreme ce Ciuma ia de-a rândul, și pe bun și pe rău, până bagă Sf. Haralambie de seamă și o strânge din nou din lume, înhățând-o de păr.
În această zi se obișnuiește să se facă agheasmă, adică plătesc preotului ca să le sfințească apă, care e bună pentru felurite boli; o parte din apă este băută, cu o parte se spală, parte o dau vitelor de băut sau stropesc cu dânsa vitele, grajdurile, șurile, iar restul îl aruncă prin fântâni. Se stropesc cu apă sfințită în special grădinile, anume ca să nu facă pomii viermi și omizile să nu mănânce varza. Unele femei fac un colăcel, pe care-l coc înainte de răsăritul soarelui, singur în cuptor. După ce s-a copt, îl scot afară și-l rup în patru bucăți, și apoi îl azvârl în cele patru puncte cardinale. Aceasta înseamnă că dau de mâncare la toate gujuliile din lume.”, se arată în cartea semnată de Antoaneta Olteanu, ”Calendarele poporului român”.
