Premium
Două persoane din Ghana, care au murit ulterior, au fost depistate pozitiv la virusul Marburg, o boală extrem de infecțioasă similară cu Ebola, a anunțat joi Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Testele efectuate în Ghana au ieșit pozitive, dar rezultatele trebuie confirmate de un laborator din Senegal pentru ca aceste cazuri să fie considerate confirmate, a precizat OMS într-un comunicat citat de Reuters.
Cei doi pacienți din regiunea Ashanti din sudul țării au prezentat simptome precum diaree, febră, greață și vărsături, înainte de a muri la spital.
În cazul în care cazurile sunt confirmate, acesta ar fi doar al doilea focar de Marburg în Africa de Vest.
Primul caz din istorie al virusului a fost detectat anul trecut în Guineea, fără ca alte cazuri să fie identificate.
"Pregătirile pentru un posibil răspuns la un eventual focar de infecție sunt stabilite rapid, pe măsură ce se desfășoară investigații suplimentare", a declarat OMS.
Din 1967, au existat o duzină de focare majore de Marburg, majoritatea în Africa de Sud și de Est. Ratele de mortalitate au variat de la 24% la 88% în focarele anterioare, în funcție de tulpina virusului și de gestionarea cazurilor, potrivit OMS.
Febra hemoragică Marburg sau boala Marburg este o febră hemoragică virală localizată în Africa (Uganda, Kenya, Zimbabwe, Africa de Sud) și transmisă la om prin contactul cu maimuțele infectate și este provocată de virusul Marburg (Marburgvirus) și virusul Ravn, viruși asemănători cu virusul Ebola, care aparține familiei filoviride.
Se presupune că liliecii frugivori din familie Pteropodidae sunt gazdele naturale ale virusului Marburg.
Primele cazuri au fost observate în 1967 în orașul Marburg (de unde și numele bolii) din Germania la personalul de laborator aflate în contact cu maimuțele verzi (Cercopithecus aethiops) importate din Uganda. Sângele și dejecțiile bolnavilor pot contamina anturajul familial și personalul de ingrijire medical.
Debutul bolii este brusc cu febră mare, cefalee, mialgii, tulburări digestive, erupție cutanată maculopapulară, conjunctivită, faringită, tuse. Apoi, starea generală se agravează, cu tulburări a conștiinței, icter, sindrom hemoragic, semne de detresă respiratorie, insuficiența renală.
Decesul este frecvent (într-un sfert din cazuri) între a 8 și a 15-a zi cu leziuni diseminate de necroză tisulară. Tratamentul este doar simptomatic. Diagnosticul de laborator se bazează pe izolarea virusului din sânge și identificarea lui prin amplificare genică (PCR), serologie (detectarea IgM în plasmă). B
oala Marburg este o boală cu declarare obligatorie și implică măsuri de igienă și de izolare stricte pentru a preveni transmiterea interumană.
