DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Vizita Papei Francisc – riscuri și oportunități pentru Patriarhia Română

facebook.com
Papa Francisc

Fără îndoială, vizita Papei Francisc în România, ce va avea loc între 31 mai-2 iunie, și va cuprinde Iași, București, Blaj și Șumuleu Mic, ridică o serie de riscuri și oportunități pentru Patriarhia Română, dar și pentru statul român. În cele ce urmează, mă voi ocupa, cu precădere, de riscurile acestei vizite pentru Patriarhie.

De la bun început, trebuie înțeles că această vizită este foarte diferită față de cea precedentă, din 1999, a Papei Ioan Paul al II-lea. Mult mai scurtă, desfășurată doar la București, vizita Papei Ioan Paul al II-lea a avut ca punct culminant întâlnirea cu Patriarhul Teoctist. Accentul a fost pus mai degrabă pe caracterul istoric al evenimentului din perspectiva relațiilor dintre Bisericile Ortodoxe și Vatican. De această dată, vizita Papei Francisc are mult mai puțin legătură cu instituțiile și locurile simbolice, reprezentative, pentru statul român sau pentru Biserica majoritară, cât cu locurile și instituțiile reprezentative pentru Vatican din România. Întâlnirea cu Patriarhul Daniel este doar un moment printre altele, iar punctul culminant al vizitei Papei Francisc va fi, desigur, prezența la Blaj și la Șumuleu Mic. Blajul este locul istoric al greco-catolicismului românesc, iar Șumuleu Mic este locul simbolic al catolicismului transilvan, preponderent maghiar. De altfel, s-a tot spus că la Șumuleu Mic ar putea fi prezent și premierul Ungariei, Viktor Orban, ceea ce ar amplifica caracterul de vizită confesional-minoritară, punând în umbră pe cel de vizită de stat.

Dincolo de acest context, există însă riscuri mai specifice pe care le punctez pe scurt în cele ce urmează:

1. Riscuri interne ale BOR. Cine cunoaște cât de cât istoria relațiilor ortodox-catolice, știe că orice vizită sau întâlnire de grad înalt între liderii celor două confesiuni trezește susceptibilități, frământări, chiar tulburări. O prea mare deferență față de Papa Francisc (sau oricare alt Papă), în condițiile existenței unor crezuri diferite, va fi întotdeauna receptată de o parte a ortodocșilor ca un compromis de credință sau o subordonare față de Vatican. Mai puțin prezente în 1999, aceste susceptibilități sunt mult mai intense în zilele noastre, când există diverse grupări ce au întrerupt pomenirea ierarhilor BOR (așa-zișii „nepomenitori”) pentru lucruri mai puțin importante ca o întâlnire cu Papa. O tratare neglijentă, din acest punct de vedere, a întâlnirii, ar putea alimenta aceste grupări zelotiste. În această privință, există un precedent care ar putea ajuta Patriarhia Română pentru o bună gestionare a evenimentului: cel al vizitei Papei Francisc în Georgia. Principiul e simplu: minimalism al ritualurilor bisericești, dar bun protocol diplomatic. Adică evitarea performării de acte comune ritualice și concentrarea pe evenimente, gesturi, întâlniri cu caracter diplomatic, protocolar.

2. Riscuri legate de memoria comunismului. Vizita Papei Francisc va fi un prilej pentru Biserica Greco-Catolică de a-și beatifica o serie de episcopi care au fost persecutați în perioada comunistă. Acest lucru pune, din perspectiva discursurilor publice și a discursurilor mediatice, o dublă provocare pentru BOR: pe de o parte, se creează senzația că doar catolicii și greco-catolicii au avut episcopi și clerici care au fost persecutați de comunism și care au dat exemple de rezistență dârză, dusă până la martiraj. Ortodocșii nu au canonizat, până în prezent, pe nimeni din „apărătorii ortodoxiei din vremea comunismului”, deși aceștia sunt deseori evocați și sunt incluși în ecteniile din liturghie. Dar, una peste alta, percepția pentru marele public va fi că BOR nu are exemple de episcopi și clerici martiri din perioada comunistă. Pe de altă parte (iar amatorii de astfel de teze nu vor lipsi), în strânsă legătură cu punctul de mai sus, vor exista destui care vor acuza, chiar, BOR de „pactizare” cu regimul comunist pentru persecutarea greco-catolicilor. Altfel spus, teza va fi nu doar ca BOR nu are pe cine canoniza, dar că a fost, de fapt, un aliat al regimului comunist. Există deja „istorici” care propagă un asemenea discurs și este previzibil că el va fi amplificat mediatic cu ocazia evenimentelor de la Blaj. În această privință, conducerea BOR este, trebuie spus, responsabilă pentru lentoarea cu care gestionează dosarul martirilor comunismului. Dar, chiar și în aceste condiții, riscurile pot fi diminuate sau prevenite. Întâlnirea dintre Patriarhul Daniel și Papa Francisc trebuie să conțină și un moment solemn în care să fie evocate jertfa episcopilor și clericilor ortodocși. Fie ca se fac referiri speciale la aceștia, fie că i se înmânează public Papei Francisc o icoană sau un tablou cu martirii ortodocși ai comunismului, trebuie să fie făcuți cunoscuți episcopi ca Grigorie Leu, Nicolae Popovici, Tit Simedrea, evocate exemple de spiritualitate ca Rugul Aprins, menționați părinți ca Dimitrie Stăniloae, Arsenie Boca, Nicolae Steinhardt etc.

3. Riscuri de imagine. Papa Francisc este un lider religios modern care beneficiază de PR profesionist. În vizita din Armenia a ales să folosească Dacia Logan, evident, în mod simbolic, pentru a face gesturi de bunăvoință față de gazde și pentru a-și întreține imaginea de lider religios simplu. Va folosi un papamobil produs de Dacia Logan și la Iași. Patriarhia Română trebuie să fie foarte atentă la cum va gestiona protocolul întâlnirii de la Catedrala Națională, căci ar fi o mare gafă dacă s-ar folosi mașini de protocol de tip SPP sau dacă s-ar opta pentru adoptarea protocolului Papei. Ambele variante sunt nepotrivite: prima, deoarece ar contrasta cu celelalte vizite ale Papei din celelalte orașe, unde va fi folosit papamobilul Dacia, iar a doua pentru că ar transmite semnalul că e ceva neobișnuit pentru mai-marii BOR să folosească un protocol mai simplu. Mass-media de la noi ar specula cu intensă aviditate astfel de gafe de protocol și ar face mult tapaj pe seama „luxului” BOR ce ar contrasta cu „smerenia” și „sărăcia” Papei Francisc, deși e vorba doar de protocol și nicidecum de simplitate sau sărăcie de substanță (inutil să reamintesc că Vaticanul e ORICE, numai un stat sărac și simplu nu). Trebuie găsită o altă formulă de protocol, neutră și adecvată momentului, pentru întâlnirea dintre Patriarhul Daniel și Papa Francisc.

Dacă aceste riscuri vor fi preîntâmpinate, poate că se vor transforma, cel puțin parțial, și în unele oportunități pentru Patriarhia Română. Vizita Papei poate fi un prilej de reiterare a angajamentului față de căsătorie și familie, față de viața celor nenăscuți, față de importanța creștinismului pentru Europa. În caz contrar, având în vedere bias-ul negativ al mass-mediei față de BOR, vom asista la momente dificile pentru aceasta, lucru care nu va face altceva decât să complice și mai mult o vizită deja complicată – și nu doar pentru biserica ortodoxă.

___

Comentariu de Bogdan Pătraşcu, invitat

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

CITESTE SI

EXQUIS.RO

REVISTABLOGURILOR.RO

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.