Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă propune o analiză făcută de Valentin Naumescu, doctor în științe politice, pe tema adâncirii rupturii dintre SUA și Uniunea Europeană, ce ar putea avea consecinţe nefaste pentru perspectiva relaţiilor dintre cei doi poli ai Occidentului.
contributors.ro:
Previzibilul anunţ a fost în cele din urmă făcut. Vizitele lui Macron şi Merkel la Washington au eşuat pe toate palierele: politic, economic, de imagine etc. Niciunul dintre obiectivele deplasării liderilor europeni peste Atlantic nu a fost atins. În opinia mea, aşa cum am mai spus cu alte ocazii, Angela Merkel nici nu trebuia să mai efectueze vizita la Casa Albă, la doar câteva zile după Macron (a fost o greşeală de evaluare a cancelariei de la Berlin), la un nivel de protocol mult sub cel oferit şefului executivului francez. Dar aceasta este deja o altă discuţie.
Donald Trump a scos aşadar Statele Unite din Acordul Marilor Puteri cu Iranul, adoptat după ani de negocieri grele, în 2015, la Viena. Perspectiva decesului acestui Acord, considerat la vremea respectivă o mare realizare a diplomaţiei lui Barack Obama dar criticat constant de republicani şi de Israel încă de la început, fusese destul de clar formulată încă din seara alegerilor, când s-au aflat rezultatele. Problema cu acest Acord era că scoatea Iranul din izolarea politico-diplomatică şi economică regională şi globală şi reseta raporturile de putere din Orientul Mijlociu.
În aparenţă, Trump pune în aplicare o promisiune din campania electorală. S-ar putea să fie doar atât, după cum s-ar putea să fie mult mai mult, respectiv începutul unei schimbări substanţiale de abordare în politica externă americană, prevestită încă din seara de 8 noiembrie 2016, pe care fostul secretar de stat Rex Tillerson doar a atenuat-o şi a amânat-o, timp de un an şi câteva luni.
Unilateralismul lui Trump pune ordinea globală şi Uniunea Europeană într-o poziţie foarte dificilă. Pe de o parte, Trump nu oferă nicio soluţie şi nicio alternativă la demersurile de politică externă pe care le face. Când scoate SUA din Acordul climatic global de la Paris, din Acordul Transpacific (TPP) sau din JCPOA, spunând că sunt „proaste, mizerabile”, nu vine cu altceva în schimb. Singurele negocieri pe care pare dispus să le înceapă sunt, culmea!, cu Kim Jong Un. Nu cu Uniunea Europeană sau Marea Britanie pe TTIP, JCPOA sau pe tarifele vamale, nu cu Japonia pe acordul de liber schimb din Pacific, nu cu aliaţii alături de care SUA au construit după 1945 o ordine liberală relativ sigură şi oricum cea mai prosperă din istorie, ci cu Coreea de Nord. China şi Rusia nu fac decât să culeagă roadele dezintegrării Occidentului şi să câştige teren. Paradoxurile şi confuzia care însoţesc unilateralismul lui Trump devin treptat o ameninţare pentru sistemul relaţiilor internaţionale. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Donald Trump suscită critici unanime în rîndurile aliaţilor săi, precum şi reacţii de nelinşte pe plan internaţional, după decizia de a retrage Statele Unite din acordul nuclear semnat în 2015 cu Iranul. Foarte puţine ţări de pe glob aplaudă decizia Casei Albe, printre ele Israelul şi Arabia saudită. Numeroase întrebări sunt în suspensie în acest moment, una dintre ele fiind următoarea: poate fi salvat acordul în absenţa Statelor Unite? Reamintim că negocierea acordului cu Iranul a durat zece ani. El a avut meritul, chiar aşa imperfect cum a fost semnat, fără prevederi legate de limitarea programului balistic iranian, de a calma tensiunile în regiune. Există experţi care spun că prin acest acord a fost chiar evitat un război. De unde deducţia că anularea sa ar putea reaprinde acum focare de tensiune extrem de grave.
“Un salt în necunoscut”
Aşa este caracterizată decizia lui Trump de comentatorul Bernard Guetta, pe postul de radio France Inter. “O decizie absurdă cu efecte destabilizatoare”, este intitulat un editorial publicat de Le Monde pe acest subiect. Greu de găsit în Franţa vreo voce discordantă în privinţa acestei schimbări radicale a politicii americane faţă de Iran. Toate partidele politice franceze critică demersul lui Donald Trump, iar unele îl critică şi pe Emmanuel Macron întrucît i-ar fi făcut prea multe concesii mediatice liderului american, afişîndu-se excesiv de prietenons faţă de el, în încercarea de a-l convinge să-şi schimbe părerea.
Europenii declară că vor face tot posibilul pentru a “salva” sau pentru a menţine acordul cu Iranul, avînd de partea lor şi sprijinul Rusiei şi al Chinei. "Acordul nu este mort", afirmă şeful diplomaţiei franceze, Jean-Yves Le Drian, care mai cere Teheranului să dea dovadă de “reţinere”, să nu se retragă din compromisul semnat acum trei ani pentru a nu antrena şi alte ţări din regiune într-o eventuală cursă nucleară.
Declaraţii care sunt însă primite cu scepticism, în Iran şi probabil şi în multe cancelarii occidentale. Agenţia France Presse îl citează, în context, pe un politican german, Norbert Röttingen, care declară următoarele în Der Spiegel: "Trump şi-a atins de facto scopul, acordul va fi, după toate probabilităţile, imposibil de salvat. Gesticulaţiile lui Trump în privinţa Iranului demonstrează cît de neputincioasă este Europa în materie de politică externă, noi nu avem nimic să le propunem iranienilor pentru a compensa retragerea americană”. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Problemele de perspectivă generate de anularea de către Trump a Acordului nuclear sunt enorme. Politice, economice şi militare deopotrivă. Încep deja să se simtă odată cu reactivarea de către Administraţia americană a vechiului pachet de sancţiuni şi anunţarea unora noi, caracterizate de Donald Trump ca fiind cele mai dure luate vreodată şi care vor genera efect de bulgăre de zăpadă la nivelul tuturor economiilor planetei.
Astfel, prima sancţiune de mare amploare reapare în actualitate din moment ce Casa Albă nu va mai recomanda Congresului continuarea exonerării Iranului de sancţiunile luate în 2012 împotriva exporturilor sale de petrol. La asta se vor mai adăuga, începând de pe data de 11 iulie, reluarea unui alt pachet de sancţiuni, cel privind sectorul financiar, al asigurărilor, transporturilor şi comerţului maritim.
John Bolton, consilierul american pentru securitate naţională, a afirmat foarte clar aseară, imediat după intervenţia lui Donald Trump, că restabilirea sancţiunilor intră în aplicare „imediat pentru orice tip de noi contracte cu Iranul şi, în cazul companiilor deja angajate în activităţi economice în Iran, va exista o perioadă de câteva luni pentru a ieşi de acolo“. Conform regulilor din sistemul american, perioada respectivă poate fi de minimum 90 de zile şi de maximum 180 de zile.
Vor fi consecinţe economice dintre cele mai neplăcute pentru toată lumea.
Începând cu acele companii americane care, imediat după semnarea Acordului din 2015, beneficiaseră de licenţe speciale pentru a demara activităţi comerciale în Iran, asta în contextul în care şi din Europa au apărut imediat „deschizători de drumuri“, companii foarte importante care au redescoperit piaţa extrem de ofertantă a Iranului.
Astfel, compania Boeing şi Iran Air au negociat şi au semnat destul de rapid (decembrie 2016) cel mai mare contract între cele două părţi în ultimii 40 de ani pentru 80 de avioane (în valoare de 16,6 miliarde $). Livrarea primului lot, prevăzută să se facă în aceste zile, a fost amânată tocmai în aşteptarea discursului lui Trump. Să vedem ce se va întâmpla în continuare... cum vom vedea şi care va fi soarta unui alt contract important (3 miliarde $) între Boeing şi compania aeriană iraniană ASEMAN, 30 de avioane tip 737 MAX ce trebuiau să fie livrate în perioada 2022-2024. (Mai multe detalii AICI)
