Judecătorul CCR Bogdan Licu a confirmat, într-o reacție în exclusivitate pentru stiripesurse.ro, că a votat pentru admiterea sesizării de neconstituționalitate formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție, deci împotriva legii de reformă a pensiilor de serviciu ale magistraților, deși nu a redactat opinie separată și nici nu a achiesat la opinia separată semnată de judecătorii Gheorghe Stan și Cristian Deliorga.
Precizarea vine după ce, odată cu publicarea motivării deciziei CCR privind reforma pensiilor magistraților, în spațiul public a apărut interpretarea că Licu ar fi fost în tabăra majorității, pe motiv că numele său nu se regăsește între semnatarii opiniilor atașate documentului.
Confuzia din presă și votul real
În realitate, lipsa unei opinii separate nu este, juridic, o dovadă că un judecător a votat cu majoritatea. În cazul Deciziei CCR nr. 153 din 18 februarie 2026, documentul arată într-adevăr că opinia separată este semnată de Gheorghe Stan și Cristian Deliorga, însă acest lucru nu exclude posibilitatea ca un al treilea judecător să fi votat în minoritate fără să își asume o opinie separată publică.
Decizia nr. 153/2026 a CCR a respins obiecția de neconstituționalitate a ÎCCJ împotriva legii privind pensiile de serviciu ale magistraților, fiind adoptată cu 6 voturi la 3, iar motivarea a fost publicată în Monitorul Oficial la 26 februarie 2026.
În acest context, declarația lui Bogdan Licu pentru stiripesurse.ro clarifică faptul că el s-a aflat în minoritatea care a considerat că sesizarea ÎCCJ trebuia admisă, chiar dacă nu a semnat opinia separată publicată odată cu decizia.
Ce a decis CCR și de ce contează motivarea
Decizia CCR vizează legea prin care sunt modificate condițiile de pensionare și formula de calcul pentru pensiile de serviciu ale magistraților, într-un pachet adoptat prin angajarea răspunderii Guvernului.
În motivare sunt reluate principalele schimbări, printre care creșterea vârstei de pensionare până la 65 de ani, într-un orizont multianual, stabilirea unui cuantum de 55% raportat la media veniturilor brute pe ultimele 60 de luni, precum și plafonarea la 70% din venitul net.
CCR tratează și criticile de procedură, legate de utilizarea art. 114 din Constituție (angajarea răspunderii), precum și solicitarea de sesizare a CJUE, aspecte analizate în cadrul controlului a priori.
Opinii concurente, opinii separate
La finalul motivării apare o opinie concurentă semnată de Mihaela Ciochină, Asztalos Csaba-Ferenc și Mihai Busuioc. Judecătorii sunt de acord cu soluția de respingere a sesizării, dar punctează că, odată schimbat procentul de calcul, discuția despre norme tranzitorii și gradualitate ar fi meritat o evaluare mai amplă, tocmai pentru a proteja securitatea juridică și coerența intertemporală.
În paralel, opinia separată, semnată de Gheorghe Stan și Cristian Deliorga, susține contrariul, că obiecția ÎCCJ trebuia admisă și că noul mecanism, inclusiv plafonarea la 70% din ultimul venit net, se îndepărtează de standardele invocate în jurisprudență și poate ajunge să diminueze semnificativ până la „anihilare” pensia de serviciu, cu implicații asupra garanțiilor statutului.
Bogdan Licu a votat în sensul admiterii sesizării, dar a ales să nu își exprime public raționamentul printr-o opinie separată și nici să nu se asocieze opiniilor colegilor Stan și Deliorga, decizie care, din punct de vedere legal, este permisă.
De ce opinia separată e un drept, nu o obligație
Legea nr. 47/1992 stabilește expres că rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, însă, în ceea ce privește opiniile individuale, norma folosește formularea „poate”: „Judecătorul care a votat împotrivă poate formula opinie separată”, iar „cu privire la motivarea deciziei se poate formula opinie concurentă”.
Aceeași lege arată că opinia separată și, după caz, cea concurentă se publică împreună cu decizia în Monitorul Oficial, ceea ce înseamnă că ele există doar dacă judecătorul alege să le redacteze. Cu alte cuvinte, judecătorul aflat în minoritate își îndeplinește obligația prin vot, însă motivarea individuală publică este opțională.
Regulile interne privind redactarea opiniilor pornesc de la același temei și tratează opinia separată/concurentă ca un instrument pe care judecătorul îl poate folosi, nu ca o cerință automată pentru orice vot în minoritate.
Comentează