Astazi, se intruneste CSAT. De urgenta. Sub imperiul unei crize inter-institutionale. Care a fost generata de recenta decizie a CCR privind interceptarile. Ce optiuni are Consiliul Suprem de Aparare al Tarii?
O optiune vizata de SRI, precum si de Divizia Media a acestuia este ca, printr-un artificiu legislativ, institutia sa fie inclusa si ea in randul celor care au dreptul sa faca anchete penale. Pe aceasta cale, respectand decizia Curtii Constitutionale, SRI si-ar putea continua, bine mersi, interceptarile, intr-un spectru ultralarg. O asemenea decizia ar fi insa nebuneasca. Pentru ca ar sfida, in mod flagrant, spiritul Constitutiei. Ma indoiesc ca presedintele Klaus Iohannis este dispus sa faca asa ceva.
O alta optiune ar putea fi punerea la dispozitia procurorilor de la DNA si DIICOT a intregii infrastructuri de care dispune SRI, in materie de interceptari. Infrastructura care inseamna cladiri, aparatura si, mai ales, specialisti. Aceasta solutie a fost sugerata de premierul Ciolos. Este o alta idea nebuneasca. Pentru ca, daca SRI isi abandoneaza, pur si simplu, intreaga infrastructura, institutia ar fi total castrata. Nu ar mai avea nicio posibilitate de a intreprinde investigatii in urma carora sa fie depistati spioni, tradatori de tara, teroristi sau alti autori ai unor faradelegi de mare anvergura, care pun in pericol siguranta statului. Si nu cred ca presedintele Klaus Iohannis doreste asa ceva.
O a treia varianta a fost sugerata prin declaratiile sefei DNA, Laura Codruta Kovesi, si a loctiitorului procurorului general. Acestia ar dori ca, indiferent pe ce cale, DNA sa-si intareasca exponential, in termen scurt, propria structura de interceptari, iar DIICOT sa-si poata crea si ea una proprie. In legatura cu un asemenea scenariu, trebuie spus ca, de mai multi ani, DNA dispune, intr-adevar, de o redutabila structura destinata interceptarilor telefonice, ambientale ori electronice. Sunt tot cativa ani de cand am inceput sa ma intreb, in scris, si nu in gand, cum de este posibil ca sa apara un nou serviciu secret, cum este cel al DNA, care, nici macar formal, nu este supus controlului vreunei institutii a statului. Intotdeauna cand societatea pune la dispozitia unei institutii de forta o putere atat de mare, cum este accesul la viata personala a cetatenilor, trebuie sa existe, pentru a se crea un firesc echilibru, si o raspundere pe masura. Iar existenta acestei raspunderi nu poate fi garantata decat prin control. Pe de alta parte, este la fel de adevarat ca nici in cazul serviciilor secrete supuse unui control, acesta nu a functionat. Decat formal.
Ipoteza de mai sus este si ea destul de vulnerabila. In primul rand pentru ca s-ar crea un talmes-balmes de structuri apartinand unor institutii ale statului care, fiecare in parte, fara o supraveghere adecvata, ar putea, din exces de zel, atenta la drepturile, libertatile si intimitatea cetateanului. In al doilea rand, pentru societatea romaneasca ar fi un efort financiar urias si inutil in acelasi timp. Intr-o asemenea ipoteza, SRI ar ramane cu ce are, adica cu mult mai mult, sub aspect locativ, tehnic si uman, decat este necesar pentru ceea ce urmeaza sa faca in viitor, si, in plus, de la bugetul statului ar trebui investiti bani multi in aparatura, personal si sedii, pentru a mai crea alte noi structuri. Si sa nu omitem ca si Ministerul de Interne, la randul sau, s-ar aseza la aceasta masa imbelsugata.
Ultimul scenariu posibil este ca, astazi, la Cotroceni, sa se decida crearea unei structuri autonome civile si nu militare, care sa se ocupe de toate interceptarile. Iar institutiile pe care le-am pomenit mai sus sa devina beneficiarii acesteia, dupa ce, in prealabil, au solicitat si primit autorizatii legale. Intr-o asemenea ipoteza ar urma ca, o marte parte din infrastructura imobiliara, de echipamente si de specialisti ai SRI, sa fie transferata acestei structuri autonome si la fel sa se procedeze si in ceea ce priveste infrastructurile pe care le detin, in acest moment, DNA, Ministerul de Interne si alte structuri din zona serviciilor secrete. Avantajul ar fi, pe de o parte, o economie substantiala si, pe de alta parte, un control eficient privind legalitatea interceptarilor.
In scenariul de mai sus ar trebui instituit un control eficient si nu cum este asa-zisul control parlamentar asupra serviciilor secrete – pentru a se verifica permanent daca toate interceptarile sunt acoperite prin autorizatii judecatoresti si, mai ales, daca informatiile astfel obtinute, pe bani publici, nu se privatizeaza in vreun fel pe bani personali.
Sunt tare curios pentru care dintre aceste variante va opta Consiliul Suprem de Aparare al Tarii. Legat de acest lucru, atrag atentia asupra a doua detalii. Primul este ca s-ar putea sa se ajunga la ultima varianta, dar, nu direct, ci in etape. Al doilea detaliu ar fi ca, atentie, deciziile in CSAT se iau in unanimitate. Asa ca, cine stie, s-ar putea sa vedem scantei.
***
Un comentariu de Sorin Roşca Stănescu
Comentează