Premium
Societatea Arboroasa a studenților români din Cernăuți trimitea, la 1 octombrie 1877, o telegramă de condoleanțe Primăriei Iașilor: se împlinea un secol de la moartea Domnului Grigorie al III-lea Ghica, ucis de otomani fiindcă se opunea transferului Bucovinei de Nord către austrieci. Gestul a atras atenția autorităților austro-ungare, mai ales că a fost urmat de o telegramă de felicitare trimisă la București după căderea Plevnei, care a deschis calea către independența României față de Imperiul Otoman.
Autoritățile imperiale austriece au considerat telegramele drept acte de trădare și au desființat societatea. Comitetul de conducere, format din Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu, Orest Popescu și Eugen Sireteanu, a fost arestat pentru 11 săptămâni. Aceasta a cauzat boala de plămâni care avea să-i fie fatală lui Ciprian Porumbescu.
Mihai Eminescu a scris despre politicile greșite ale Curții de la Viena față de românii din Bucovina, iar presa de limbă română de pretutindeni a protestat vehement. După un proces care a avut loc la Cernăuți în 1878, acuzații au fost achitați și eliberați, dar au rămas sub supraveghere.
„Uniți în Dumnezeu”
Societatea Arboroasa își propunea să consolideze identitatea românilor din Bucovina și să le confere prestigiu într-un imperiu care îi privea ca cetățeni de rang secund. Membrii purtau panglică tricoloră, iar imnul oficial a fost scris de nord-bucovineanul Teodor Ștefanelli și pus pe muzică de Ciprian Porumbescu. Organizau evenimente culturale și înființase o bibliotecă.
Mottoul organizației era același cu cel al Primei Serbări de la Putna a Românilor Pretutindeni (1871): Uniți să fim în cugete, uniți în Dumnezeu. Era preluat din Imnul lui Ștefan cel Mare scris de Vasile Alecsandri, membru fondator al Academiei Române, special pentru serbare și sugera că dezideratul unirii românilor de pretutindeni era gândul lui Dumnezeu pentru poporul nostru.
Arhidiaconul Vasile M. Demciuc, Consilier al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a publicat o evocare a Societății Arboroasa pe website-ul a eparhiei, unde descrie contextul înființării ei.
Demnitarii de la Viena considerau că dorinţa românilor de a avea o universitate românească nu se putea împlini, deoarece era îndoielnic că limba română ar fi atins un grad de perfecţiune care să constituie un instrument potrivit pentru ştiinţă.
„Detrunchiații”
Cu toate acestea, la un secol de la ocuparea Bucovinei de Nord, Imperiul a înființat la Cernăuți o universitate al cărei scop era „de a aduce germanismul în Orientul îndepărtat”. La inaugurare, aceasta avea 188 de studenţi, dintre care 119 din Bucovina, 56 din Galiţia, 11 din restul Imperiului și doi din România, informează Arhid. Vasile M. Demciuc.
La cele trei facultăţi – Teologie, Drept și Filosofie – predau 18 profesori străini şi nouă români. Din cei nouă, opt predau la Teologie. Astfel, majoritatea membrilor Societății Arboroasa au fost studenți teologi.
Numele asociației a fost propus de Ciprian Porumbescu, pentru a trimite la partea „detrunchiată” din Moldova și intrată sub stăpânire străină prin voința marilor imperii. el a compus Hora detrunchiaţilor, iar Constantin Morariu Cântecul nedetrunchiaţilor.
Unul dintre cei mai activi membri ai Arboroasei și prieten al lui Ciprian Porumbescu a fost Zaharia Voronca, poreclit Detrunchiatul pentru activitatea susținută în cadrul societăţii. A fost preot în satul Mihalcea – Storojineţ, preocupându-se să educe copiii şi să le insufle o conştiinţă naţională românească, mai scrie Arhid. Vasile M. Demciuc. S-a mutat la Domnul după Marea Unire.
Un monument funerar cu simbolism național
La mormântul său străjuiește un monument realizat în 1921 de sculptorul Vladimir Mironescu. Acesta reprezintă un arbore viguros cu două ramuri: pe una este scris anul 1775 (anexarea Bucovinei de Nord de către Imperiul Habsburgic) și pe cealaltă anul 1812 (anexarea Basarabiei de către Imperiul Țarist).
Cele două ramuri sunt trase cu un lanț de fier spre tulpina groasă și viguroasă (a patriei), pe care este încrustat anul 1918, semnificând unirea celor două provincii istorice românești cu țara-mamă. Pe trunchi sunt inscripționate versurile: „Dormi ticnit în Arboroasa/ Nu mai suntem detrunchiați!/ Te-au închis c-ai plâns pe mama,/ Azi la sînu-i adunați”.
Societatea Victimelor Represaliilor Staliniste „Golgota” a românilor din Ucraina a semnalat recent că monumentul are nevoie urgentă de restaurare, la fel ca și altele din vechiul cimitir al românilor din Cernăuți.
