Premium
La 24 iunie, în fiecare an, este sărbătorită în ţara noastră, dar şi în comunităţile româneşti din întreaga lume, Ziua Universală a Iei.
Totodată, sunt celebraţi artizanele şi artizanii, creatoarele şi creatorii populari, meşterii din cadrul comunităţilor tradiţionale, rurale, urbane sau virtuale. Cu această ocazie, Asociaţia "La blouse roumaine IA" propune crearea Registrului Naţional al Portului Tradiţional, o bază de date care să cuprindă porturile tradiţionale din toate regiunile României, cât şi din comunităţile româneşti din afara graniţelor, artizanii şi meşterii care le realizează, atât individual, cât şi în cadru organizat (asociaţii, cooperative, firme).
Ziua Universală a Iei este dedicată, totodată, eforturilor de includere a cămăşii cu altiţă în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Comunitatea online "La Blouse Roumaine", fondată în 2012 de Andreea Tănăsescu, a propus la începutul anului 2013, ca data de 24 iunie, odată cu sărbătoarea creştină a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi cea străveche a Sânzienelor şi Drăgaicei, din apropierea Solstiţiului de vară (21 iunie), să devină o zi dedicată iei şi să fie numită Ziua Universală a Iei.
Prima ediţie a acestei zile a avut loc în 2013, sub tema "Sânzienele îmbracă Planeta în IE", şi a declanşat o adevărată mişcare culturală, ce a readus în actualitate cămaşa şi portul tradiţional românesc.
În 2015, Ziua Universală a Iei a fost recunoscută oficial, pentru prima dată în lume, prin Proclamaţia emisă de către primarul capitalei americane Washington D.C, Muriel Bowser, la iniţiativa lui Bogdan Banu, fondatorul organizaţiei Romanians of D.C, cu sprijinul comunităţii româneşti şi al Ambasadei României în Statele Unite ale Americii.
Astăzi, evenimentul este marcat în peste 50 de ţări şi 300 de localităţi, de pe şase continente. Ziua Universală a Iei a intrat în programul anual al muzeelor şi instituţiilor culturale din ţară şi străinătate, fiind marcată atât de ambasadele României, cât şi de misiunile diplomatice în România.
Ziua Universală a Iei este susţinută începând din 2016 de către Asociaţia "La blouse roumaine IA", fondată pentru a sprijini eforturile comunităţii de a promova şi proteja ia şi valorile culturale româneşti şi universale. Începând cu 2021, asociaţia lansează prima campanie de strângere de fonduri pentru a susţine coordonarea şi organizarea Zilei Universale a Iei în 2021 şi a retrospectivei primului deceniu prilejuită de celebrarea a celei de-a zecea ediţii, ce va avea loc în anul 2022, potrivit paginii de facebook a comunităţii online "La Blouse Roumaine".
În 2020, evenimentul s-a desfăşurat sub tema "#AcasălaOrigini - Fotografii pentru o generaţie", prin care s-a dorit conectarea oamenilor - mulţi aflaţi departe de casă, dar mereu legaţi de pământul strămoşesc, cu ajutorul fotografiei.
Cămaşa, în cadrul portului femeiesc tradiţional românesc, cunoscută la nivel local şi sub numele de ie, cămeşe, spăcel, ciupag etc., a intrat în conştiinţa publică cu prima denominaţie, devenită generică. Ia a reprezentat întotdeauna piesa principală, care prin ornamentică, prin calitatea materialelor şi a execuţiei, punea în evidenţă statutul social-economic şi personalitatea purtătoarei, potrivit www.muzeul-etnografic.ro.
Reginele României, Elisabeta şi Maria, dar şi aristocraţia feminină a timpului, au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente, fiind apreciată fineţea materialelor folosite, armonia cromatică, dar şi croiul pieselor de port românesc, ţesute, croite şi brodate în casă. ''Cămaşa cu altiţă'' a atras şi atenţia artiştilor români şi străini. Tabloul ''La blouse roumaine'' (1940) al pictorului francez Henri Matisse este expus, astăzi, la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris. Pictorul Constantin Daniel Rosenthal a înfăţişat-o pe Maria Rosetti, în ''România revoluţionară'', purtând atât ie, cât şi năframă. Ia apare şi în alte tablouri semnate de Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Şirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiaţă ş.a.
Ia, poalele, fota, catrinţa sau marama sunt elementele ce compun costumul femeiesc tradiţional românesc. Ia era confecţionată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic şi se distingea, în funcţie de regiune, atât prin motive cât şi prin tehnicile de decorare, transmise de la o generaţie la alta, fapt care a conservat tradiţia, bunul gust şi unicitatea de la o generaţie la alta. Culorile folosite la cusut erau în două - trei nuanţe cromatice, de regulă, dar erau ii cusute în întregime cu fir negru. La acestea se adăugau, după specificul zonelor, culori pastelate, fire metalice, flori, fluturi şi mărgele. În componenţa motivelor folosite la decorarea iilor intrau floarea, figurile abstracte (geometrice), animalele, elementele cosmice, toate redate în forme stilizate. Brodate pe faţă, spate sau mâneci, aceste simboluri protejau persoana care urma să poarte acea ie, ţinând răul şi ghinionul departe. Iile cusute arătau, totodată, statutul femeii. Astfel, cele căsătorite şi cele în vârstă purtau modele de croială modeste şi culori mai temperate. Cele tinere îşi coseau iile în culori vii pentru a atrage peţitori. Erau cusute ii pentru ceremonia nunţii sau pentru zilele de sărbătoare, bogat împodobite, altele pentru horă, iar altele, cele mai simple, se regăseau în vestimentaţia zilnică.
