Premium
Trei mari sportivi ai României îşi serbează ziua de naştere. Este vorba de antrenorul Mircea Lucescu, de campioana olimpică Maricica Puică şi de fostul handbalist și antrenor Radu Voina.
MIRCEA LUCESCU
S-a născut la 29 iulie 1945, la București. Și-a început cariera de jucător în 1961, la Școala sportivă nr. 2 București. Doi ani mai târziu, a fost transferat la Dinamo București.
Și-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1982), iar concomitent a început și activitatea de antrenorat. A reușit, chiar din primul an, promovarea în divizia A cu echipa hunedoreană, pentru ca în anii următori să se claseze pe locul 3 în prima divizie, ceea ce-i permite să participe în cupele europene.
Extremă dreaptă veritabilă, a fost selecționat de 70 de ori în prima reprezentativă, fiind căpitanul acesteia la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic 1970.
Mircea Lucescu a fost din toamna anului 1981 până în 1986 antrenorul echipei naționale a României, cu care a reușit calificarea la Euro '84. A antrenat apoi pe Dinamo București, formație la care a câștigat un titlu național (1989-1990) și două Cupe ale României (1985-1986 și 1989-1990), obținând și o calificare în semifinalele Cupei Cupelor (1990).
În vara anului 1990 pleacă în Italia, unde antrenează formațiile Pisa, Brescia și Reggiana. Apoi, în 1997, revine în România, fiind numit antrenorul echipei Rapid București, cu care a câștigat, în 1998, Cupa României.
La 30 noiembrie 1998, a fost instalat antrenor principal la celebrul club italian Internazionale Milano, fiind însă demis după câteva luni (martie 1999). Revine la Rapid, reușind să câștige campionatul 1998-1999.
Din vara anului 2000 până în 2002 Mircea Lucescu a fost antrenorul echipa Galatasaray Istanbul, cu care a câștigat Supercupa Europei (2000) și campionatul Turciei (2002). În vara lui 2002 trece la concitadina Beșiktaș, cu care cucerește, în primul an, campionatul și ajunge în sferturile Cupei UEFA.
A preluat oficial la 16 mai 2004 echipa ucraineană Șahtior Donețk, pe care avea să o transforme într-o echipă de renume în fotbalul european. Sub cârma lui Lucescu, Șahtior a cucerit opt titluri de campioană națională (2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014), cinci Cupe ale Ucrainei (2004, 2008, 2011, 2012, 2013) și șapte Supercupe (2005, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015), dar mai ales Cupa UEFA, câștigată în 2009, după finala cu Werder Bremen (2-1). În 2013, Mircea Lucescu a devenit cel mai longeviv antrenor din istoria clubului ucrainean de fotbal, iar în 2014 a fost desemnat pentru a opta oară cel mai bun antrenor din Ucraina.
MARICICA PUICĂ
Antrenoare, campioană olimpică de atletism, s-a născut la 29 iulie 1950, la Iași.
A început să practice atletismul la 15 ani, fiind descoperită la un cros pentru elevi de Ion Puică, cel care avea să-i fie antrenor și soț. Probele de semifond și fond au consacrat-o în atletismul național și internațional.
Primul succes major pe plan extern îl obține în 1978, la Glasgow, unde, împreună cu echipa, câștigă medalia de aur la cros și medalia de bronz la individual.
La Cupa Mondială de Atletism din 1981, desfășurată la Roma, Italia, obține locul doi în cursa de 3000 m.
În 1982, câștigă medalia de aur la Campionatele Mondiale de Cross Country, ținute tot la Roma. În același an, obține argintul la proba de 3000 m, în cadrul Campionatelor Europene de la Atena.
Se clasează, din nou, pe primul loc la Campionatele Mondiale de Cross Country ținute la New York, în 1984. În același an, reușește cea mai bună performanță din carieră, locul 1 la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, la proba de 3000 m, cu timpul de 8:35.96. Tot la Los Angeles, obține medalia de bronz la proba de 1500 m, terminând în urma italiencei Gabriella Dorio și româncei Doina Melinte.
Urmează Campionatele Europene din 1986, de la Stuttgart, unde atleta româncă se situează pe poziția a doua la proba de 3000 m.
Anul 1987 a însemnat două noi medalii în vitrina Maricicăi Puică, una de argint, la Campionatele Mondiale de la Roma, și una de bronz, la Campionatele Mondiale în Sală de la Indianapolis. Ultima medalie importantă a atletei din România a fost bronzul la Campionatele Europene în Sală de la Haga, Olanda, proba fiind cea de 3000 m.
Conform publicației Curierul de Iași, alergătoarea Maricica Puică a obținut în total 25 medalii de aur, 21 de argint și 1 de bronz la campionate naționale, balcanice, universitare, Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale de cros și la Cupa Europei. A adunat 55 de selecții în echipa națională de atletism.
După încheierea carierei sportive, s-a dedicat antrenoratului. Printre sportivele pregătite de Maricica Puică se numără și Violeta Beclea-Szekely, cu care a câștigat medalii la campionatele naționale, balcanice, europene, mondiale și la Jocurile Olimpice.
RADU VOINA
S-a născut la 29 iulie 1950, la Sighișoara. În timpul junioratului a fost antrenat și format de profesorii Lucian Albu și Ion Buiuc, la clubul Voința Sighișoara.
A început activitatea de performanță sub îndrumarea profesorului Eugen Trofin, la Universitatea București, unde a activat în sezoanele 1969/1970 — 1972/1973, continuând apoi să joace la CSA Steaua București (1973/74 — 1980/81).
Și-a început cariera de antrenor la echipa CSA Steaua București, unde a activat între 1981/82 — 1990/91. De asemenea, a activat ca antrenor secund la lotul național de seniori în anii 1983 și 1984. A continuat activitatea de antrenor în străinătate, la echipele franceze RC Strasbourg (1991-1995) și HC Selestat (1995-2000), iar în perioada 2001-2004 a antrenat echipa națională masculină a României. Pleacă ulterior din nou în Franța, unde pregătește echipa ASL Robertsau (2004-2005). Revine ca antrenor la Steaua București, pe care a pregătit-o în sezonul 2006/07 și turul sezonului 2007/08.
În timpul activității ca jucător la CSA Steaua București, a câștigat două medalii olimpice (argint la Montreal, 1976, și bronz la Moscova, 1980). A participat la trei ediții ale Campionatului Mondial (1974 — locul 1, 1978 — locul 7, 1982 — locul 5), la două ediții ale Campionatului Mondial Universitar (două titluri de campion, în 1975 și 1977), fiind medaliat cu argint la ediția din 1979 a SuperCupei Campionilor Olimpici și Mondiali. Radu Voina a participant totodată la patru ediții ale Cupei Campionilor Europeni (1974/75 — locul 3-4, 1976/77 — locul 1, 1980/81 și 1982/83 — eliminare în optimi de finală) și la două ediții ale Spartachiadei militare de vară (1977 și 1981 — locul 5), fiind medaliat cu aur la Jocurile Balcanice din 1981 și câștigând șapte titluri de campion național (1973/74 — 1976/77, 1978/79 — 1980/81) și o Cupă a României (1980/81).
Ca antrenor, a condus ca secund lotul național de seniori, cu care a câștigat medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Los Angeles 1984 și aurul la ediția din 1983 a Jocurilor Balcanice. În calitate de antrenor principal, a condus CSA Steaua București la șapte ediții ale Cupei Campionilor Europeni (1982/83 — eliminare în optimi de finală, 1984/85 și 1985/86 — locul 3-4, 1987/88 — locul 5-8, 1988/89 — locul 2, 1989/90 — eliminare în optimi de finală, 1990/91 — locul 5-8). A câștigat argintul la ediția din 1985 (desfășurată în anul următor) a Spartachiadei Militare de vară, opt titluri de campion național al României (1981/82 — 1984/85, 1986/87 — 1989/90) și o Cupă a României (1989/90).
Între octombrie 2008 — iunie 2012 a fost antrenorul echipei naționale feminine de handbal a României.
La 26 septembrie 2010, naționala feminină de handbal a României antrenată de Radu Voina a învins formația Norvegiei, în finala Cupei Mondiale de la Aarhus (Danemarca). România a câștigat astfel pentru a doua oară consecutiv prestigioasa competiție de la Aarhus, după ce în anul precedent a învins în finală tot Norvegia. De asemenea, la 28 noiembrie 2010 selecționata feminină de handbal a României a câștigat turneul Paris-Ile-de-France, după ce a învins formația Suediei, în finala desfășurată la Paris-Bercy. Naționala feminină de handbal a României a cucerit la 19 decembrie 2010 medaliile de bronz la Campionatul European din Danemarca și Norvegia, după ce a învins Danemarca, scor 16-15 (9-7) în finala mică a competiției. Echipa antrenată de Radu Voina s-a aflat astfel la al 8-lea turneu final de CE. Radu Voina s-a despărțit de echipa națională de handbal feminin, după ce a ratat calificarea la Jocurile Olimpice de la Londra, dar a reușit să o califice pe turneul final al Campionatului European din 2012.
În perioada februarie 2009-2010 și din primăvara anului 2011 până în iunie 2012 a fost și antrenor la echipa feminină de handbal Oltchim Râmnicu-Vâlcea, echipă pe care a dus-o în finala Champions League, devenind vicecampioană, după ce câștigase titlul național. Finala, jucată la 15 mai 2010, s-a terminat cu scorul de 32-31 în favoarea danezelor de la Viborg. Ulterior Radu Voina s-a retras de la Oltchim, dar în martie 2011 a revenit, înlocuind-o pe daneza Anja Andersen. În ultimul sezon a ajuns până în semifinale, nereușind îndeplinirea obiectivului, acela de a juca finala.
SURSA: Agerpres
