Premium
Luni ministrul de Interne, Lucian Bode, a avut un discurs picant la adresa USR, diferit față de obișnuitele sale platitudini. Ocazia a fost dată de moțiunea simplă depusă împotriva sa de „oamenii noi și salvatori”: „Ați căzut în ridicol cu BMW și cu acuzațiile de plagiat și secretizarea tezei mele de doctorat. Acea teză care era atât de secretă încât v-ați pus oamenii de partid să meargă să o transcrie de mână la Biblioteca Națională”. Despre achiziția de mașini am scris deja. Efortul USR este nu doar inutil, ci și nejustificat. Există suficiente motive pentru a fi critic la adresa lui Klaus Iohannis sau Lucian Bode. Însă e penibil să spui că au făcut cam ce face toată Europa: dotează poliția cu vehicule BMW (motociclete și autoturisme). Legat de teza de doctorat, având în vedere momentul recent al susținerii, este limpede că nu poate fi plagiată, câtă vreme a fost trecută prin softul specific. E de înțeles gestul de PR al lui „Rangă et Co.”, doar că inclusiv nucleul lor dur așteaptă poziții constructive, mai ales după dezamăgirea abandonului guvernării. Între timp, tot la început de săptămână, liderul PSD a solicitat Guvernului să desecretizeze toate documentele din PNRR, adăugând că este oportună şi constituirea unei comisii de anchetă pentru ca "toată lumea" să ştie ce conţine acest plan. Pe lângă întărirea în percepția propriului electorat, Marcel Ciolacu lasă din nou în offside PNL, care se afla la guvernare alături de USR atunci când a reușit, după numeroase bâlbe și respingeri succesive, să încropească un document considerat ostil intereselor României.
Miercuri textul extrem de subțire al moțiunii simple depuse de USR și Forța Dreptei împotriva lui „Dorel de la Interne” a fost respins de Camera Deputaților. Instrumentul politic al unei moțiuni simple nu poate produce rezultate imperative, indiferent de rezultat. Însă la câte probleme reale are sistemul Internelor, să te legi de achiziția de BMW-uri pare o copilărie denotând lipsa de experiență și idei a „salvatorilor”. O știre tot din contextul scandalurilor a arătat fragilitatea acuzațiilor vehiculate în politica românească. Acuzat de plagiat, deputatul liberal (fără ghilimele reclamate de „urmașii lui Traian Băsescu” vopsiți în cei ai Brătienilor) Florin Roman a demisionat de la ministerul Comunicațiilor la începutul anului. Miercuri el a anunțat răspunsul universității unde absolvise, care i-a comunicat că nu există dovezi de fraudă în cazul lucrării sale.
Joi Marcel Ciolacu a revenit în prim-plan cu o serie de ironii la adresa lui Klaus Iohannis. „Se pare că această coaliţie îi dă încredere şi preşedintelui că România merge într-o direcţie corectă” a spus liderul PSD cu privire la declarațiile locatarului de la Cotroceni legate de pensii, completând: „Important e că toate forţele politice, mai nou şi preşedintele României, cu toate că nu are în atribuţii acest domeniu, suntem de acord că trebuiesc mărite pensiile şi nu numai”. Trecând peste etena țintă a glumelor triste, tot joi a fost ziua când fosta judecătoare Camelia Bogdan, celebră pentru sentința din Dosarul Telepatia, precum și pentru declarațiile lui Băsescu la adresa ei, a pierdut din nou la CEDO plângerea pentru cea de-a doua excludere din magistratură. Mai trist este că una dintre victime, savantul Gheorghe Mencinicopschi, nu a supraviețuit după lunga detenție în care a fost, parcă, trimis la exterminare. Avea 73 de ani și refuzase să îl dea declarații mincinoase despre Dan Voiculescu. Dumnezeu să-l ierte!
Vineri președintele dumneavoastră a fost nevoit să își sacrifice mijlocul WE-ului, ca să meargă la Consiliul European, de unde a transmis ceva cu securitatea alimentară, infrastructura critică, actualul context geopolitic și alte nestemate ale înțelepciunii sale. Între timp, subordonații lui „Dorel de Interne”, jandarmi de data asta, au anunțat că nu au spart ușa septuagenarei din Carei, peste care au intrat mascați, din greșeală, și care a avut nevoie de Salvare, făcându-i-se rău. Să zică mersi că nu au și bătut-o. În fine, că tot a fost tema săptămânii: boicotul ING sau Mega Image va afecta economia românească și pe români, mai puțin pe olandezi. Negocierile de felul ăsta se fac discret și pe canale diplomatice, de președinte și ministrul de Externe, condiționând suportul României, nu oferindu-l slugarnic în orice situație, cu o atitudine dezonorantă și ridicolă. pentru a fi apoi surprinși că nu suntem tratați cu respect. Înafara lui Cătălin Predoiu, care își asumă critici vehemente pentru acceptarea unor „recomandări” europene, niciun oficial nu pare să contribuie cu ceva la atingerea obiectivelor pentru Schengen. Are Olanda dreptate cu privire la corupție? Are! Dar nu sunt oare la putere aplaudacii cătușelor? Chiar nu au reușit sutele de odioase abuzuri și pușcăria să tempereze fenomenul? Ei bine, se pare că nu. Pentru că e o chestiune de educație și mentalitate, care se rezolvă în timp, oricâți adversari politici ai aresta. În concluzie, să sperăm că Olanda va ceda presiunilor Franței și Germaniei, probabil abținându-se la vot, în loc să-și folosească dreptul de veto împotriva primirii României și Bulgariei.
