Premium
Mecanismul de Cooperare și Verificare reprezintă un proces de verificare a progreselor pe care România și Bulgaria le fac cu privire la reformele sistemului judiciar, corupția și crima organizată.
În spațiul public au reînceput discuțiile cu privire la dorința de ridicare a MCV. În urmă cu aproximativ un an, Cioloș era cel care susținea că românii trebuie să învețe să trăiască responsabil, fără proptele externe și că societatea românească a demonstrat că își poate susține drepturile și așteptările, inclusiv susținând activitatea DNA. Kovesi, pe de altă parte, era de părere în aceeași perioadă că MCV ar trebui păstrat, acesta fiind un instrument extrem de util pentru a conserva reformele făcute.
Zilele trecute a venit rândul lui Călin Popescu Tăriceanu să susțină ridicarea MCV. La prima vedere, din aceleași considerente despre care și Cioloș vorbea în urmă cu un an:
„Rapoartele MCV pe anii 2014, deci perioada guvernării Ponta, 2015 şi 2016 au putut evidenţia o tendinţă şi un bilanţ pozitiv care indică progrese importante şi un caracter ireversibil tot mai pronunţat al reformelor puse în aplicare în cadrul MCV. În mod normal ar fi fost ca concluzia finală, simplă, clară, concisă, să fie că se recomandă ridicarea MCV. Ei bine, nu. Aşa cum am spus şi în trecut aici este o poveste fără sfârşit.”
Problema, însă, este una de timing. Dacă în urmă cu un an, Cioloș era îndreptățit să se gândească la ridicarea MCV, progresele în justiție fiind evidente iar amenințările față de acest domeniu, inexistente, astăzi vorbim despre o situație diferită. Conflictul apărut în spațiul public pe tema OUG privind amnistia și grațierea dovedesc practic utilitatea păstrării mecanismului MCV.
Sigur, păstrarea MCV nu este un motiv de mândrie. Dovedește că statul de drept este încă subțire în România și că progresele din domeniul justiției pot fi șterse cu buretele de o OUG. Dar nu poți să fii susținător al amnistiei și grațierii și în același timp să declari că progresele din justiție sunt ireversibile, cum încearcă să se poziționeze Tăriceanu. Mai ales că, în acest început de an 2017 deja au fost demolate două măsuri de prevenție a corupției, în Educație și Sănătate. Așa am ajuns în situația ca directorii de școli să poată fi puși în funcție și fără a susține examen, iar directorii de spitale să-și poată avansa în funcții propriile rude.
Dacian Cioloș a declarat astăzi pe Facebook că progresele din justiție sunt ireversibile cu o singură condiție și anume ca cei mulți să nu cedeze în fața celor câțiva care vor să-și „cumpere” puțină libertate. Eu zic că aceste progrese vor fi cu adevărat ireversibile doar atunci când mecanismele statului nu vor mai da posibilitatea acelor câțiva să încerce să-și cumpere această libertate. Vor fi ireversibile atunci când o ordonanță ca cea a amnistiei și grațierii, în forma vehiculată în spațiul public, nu va trebui oprită de o mulțime protestatară, pentru simplul motiv că niciun politician nu își va permite să-și asocieze numele cu o astfel de idee. Astăzi, să vorbești despre așa ceva este o utopie și tocmai din acest motiv, păstrarea MCV rămâne de bun augur pentru conservarea progreselor din justiție.
