Premium
*Articol scris și semnat de Sebastian Bodu
Una din ideile emanate din stradă, zilele acestea, este aceea de înnoire, de primenire, de resetare a clasei politice, cu oameni din afara "sistemului", care nu au lucrat până acum la stat, care nu au mai făcut politică. Cu oameni care lucrează, deci, în mediul privat, de preferință în funcții manageriale. Chiar și actualele partide, inclusiv cele mari, spun, prin liderii lor, că doresc să atragă oameni noi, exact pe aceste criterii.
Primul lucru pe care trebuie să îl știe cei care se gândesc să facă pasul dinspre mediul privat spre politică și, implicit, spre administratia publică este acela că, începând din ziua în care au făcut acest pas, devin politicieni. Cu bune și, mai ales, cu rele, respectiv cu toate conotațiile negative ale acestei poziții.
Indiferent ce au făcut înainte și cu ce rezultate, vor fi considerați de către electorat - inclusiv de către cei de lângă care au plecat (și asta e cel mai trist) - ca fiind incompetenți, corupți, ticăloși, nesimțiți, avari, cinici, masoni și lista este fără sfârșit. Din păcate, nici poziția lor într-un partid mare nu va fi mai bună, "dinozaurii" privindu-i ca pe niste venetici, profitori, oportuniști, astfel că șansa unei cariere politice de succes este foarte aleatorie. Ei, la rândul lor, se pot considera neadaptați sau neadaptabili.
Există, desigur, și varianta de a vă face propria formațiune politică, noua lege a partidelor politice fiind extrem de permisivă în acest sens: sunt suficienți trei membri pentru a constitui o astfel de formațiune. În timp însă, entuziasmul va pieri odată cu imposibilitatea de a vă face cunoscuți, de a vă propaga ideile, de atrage în jurul vostru o echipă și apoi electorat. Rețelele de socializare nu sunt suficiente pentru asta. Cei ale căror postări atrag mii de accesări sunt persoane publice și au căpătat acest statut anterior, prin alte mijloace. Chiar dacă, printr-un noroc, o postare va ajunge virală, nu se va tranforma automat în voturi. Lipsa banilor necesari comunicării (inclusiv Facebook taxează postările pe care vreți să le propagați dincolo de limitele listei de urmăritori) va reprezenta, de asemenea, o mare problemă. Nu mai vorbim de apariții televizate, afișe, bannere, prisme etc., care sunt mai mult decât necesare și care toate, în campania electorală, costă bani. Mulți bani, pe care aproape nimeni nu va fi dispus să vi-i ofere cu titlu de sponsorizare.
Sfatul meu, ca om care a plecat dintr-o poziție de top management (Head of Legal&Compliance) într-o mare companie multinațională pentru a intra în politică, este, așa cum spuneam la început, să vă gândiți bine înainte de a face acest pas, pentru că echivalează cu trecerea Rubiconului și trebuie să fiți conștienți de riscurile pe care vi le asumați, raportat la șansele de succes. Desigur, sunt și persoane care nu au nimic sau prea puțin de pierdut: fie au propria afacere și resurse financiare peste medie, fie nu au nimic. La 20 de ani, de exemplu, puteți face orice, inclusiv să începeți să urcați treptele ierarhiei unui mare partid politic. Dar și în cazul ăsta trebui să știți că șansele de a ajunge în vârf sunt mai mici ca la fotbal, unde sunt suficiente talentul și munca.
*PoliticScan nu își asumă părerea autorilor din rubrica GuestPost
