Premium
Campania internă pentru președinția celui mai important partid politic din momentul din față scoate la suprafață încă un mit care se spulberă mai repede decât ne-am fi așteptat: 3 președinți ai organizațiilor PNL București distrug mitul omului nou în partidele vechi.
Monica Anisie, fost ministru al Educației și Președinte al PNL Sector 2, Pavel Popescu, fost deputat de Timiș și președinte al PNL Sector 4 și Cristian Băcanu, fost nimic din punct de vedere politic și actualmente deputat de București și Președinte al PNL Sector 5. Sunt cei 3 oameni pe care atât Ludovic Orban cât și Violeta Alexandru au pariat cu mare încredere în jocul impotriva mafiei PSD-iste care căpușase ani la rândul organizația liberală din capitală.
Credeam cu toții că sunt cei mai potriviți pentru funcțiile în care fuseseră propulsați? Eram ferm convinși că au venit cu un suflu nou și cu o asumare aparte, din dorința de a face ceva pentru dezvoltarea binelui comun? Cu siguranță nu! Nu ne putem îmbăta cu apă rece. Oamenii luați de pe stradă și puși în astfel de poziții cheie nu au cum să dea cele mai mari performanțe pe termen scurt. Acest lucru se datorează unor motive pe care orice analist de bun simț le scoate în evidență atunci când privește situația în ansamblul ei. Cele mai importante aspecte care ne indicau că Orban a făcut o greșeală atunci când a impus aceste numiri pe repede înainte erau: (1) Lipsa experienței politice. (2) Lipsa culturii organizaționale a partidului (3) Incapacitatea de a se impune în interiorul organizației (4) Solicitări din ce în ce mai mari fără a face nimic pentru partid.
Semnalele erau acolo, dar toți membrii PNL București au ajuns la un consens și au îmbrățișat într-un final această decizie, cu gândul că noii șefi vor aduce acel suflu nou de care partidul avea nevoie în alegerile prezidențiale, europarlamentare și locare care veneau ca un tăvălug peste România. De ce au făcut acest lucru? În primul rând din respect pentru cel care era președintele partidului și care îi gira pe cei 3 președinți. Semnul loialității și încrederea că sunt parte din aceeași echipă, aceea condusă de Violeta Alexandru și Ludovic Orban, i-au transformat în acel moment pe Anisie, Popescu și Băcanu, din nimeni în președinți cu organizații în spate.
Anunțul candidaturii lui Florin Cîțu a spart însă acest mit al oamenilor noi din PNL București care au abandonat imediat barca cu care ieșiseră în lumina reflectoarelor politicii de la nivel inalt. Anisie, Popescu și Băcanu, pe lângă faptul că nu au reușit să consolideze filialele pe care le-au preluat, nu au reușit să se remarce nici în alegeri înregistrând scoruri mediocre, unele chiar sub media foștilor președinți huliți de toată lumea. Mare a fost mirarea atunci când „oamenii noi ai lui Obran” s-au pozat alături de „suflul nou” întruchipat de actualul premier Florin Cîțu. Duplicitatea unor oameni nu ne surprinde absolut deloc, mai ales în politică.
Întrebările pe care le punem însă pleacă de la faptul că din organizațiile pe care cei 3 lei conduc tot mai mulți membri și-au anunțat susținerea față de actualul președinte al PNL, Ludovic Orban. Cum traducem aceste mișcări interne? În termeni de specialitate sau populari, indiferent din ce unghi privim, traducerea este una cât se poate de simplă: liderii de carton impuși de la centru nu reușesc de cele mai multe ori să coalizeze puterea membrilor organizației locale. Acest lucru se întâmplă atât cu oamenii vechi, de partid, dar mai ales cu cei noi fără niciun fel de experiență politică. Ludovic Orban probabil că își asumă această greșeală politică, mai ales după momentul în care a văzut cum vârfurile lui de lance s-au transformat peste noapte în armele adversarului. De ce se întâmplă acest lucru? Răspunsurile sunt nelimitate. De la invidie până la apartenența și cultura locală diferită. Dar ce cele mai multe ori se îmtâmplă din frustrarea membrului de rând din partid care își pune întrebarea dacă toți parametrii și toate evaluările interne pentru promovarea contează sau vor conta vreodată. Apare în subconștient imediat întrebarea „oare mai conteză să fac campanie dacă unii de pe stradă ajung să îmi fie șefi fără să fi făcut nimic pentru partid?”, iar acest lucru duce de cele mai multe ori la o implozie organizațională.
Arderea etapelor în partide nu este bună îndeosebi pentru democrație. Rolul partidelor politice este unul foarte bine definit, iar liderii acestora ar trebui să fie stindarde pe care stă scris doctrina, valorile și principiile partidelor. Atunci când apar peste noapte lideri de carton, fără autoritate în interiorul organizațiilor, fără să cunoască liantul care leagă sute de membri, care ard cu nonșalanță etapele firești în dezvoltarea oricărui membru de partid, importanța și puterea entității politice se diminuează radical. Asta trebuie să rețină Ludovic Orban după episodul straniu în care oamenii cu care el și-a dorit să revoluționeze scena politică i-au devenit principalii dușmani. De ce? Pentru că nici Monica Anisie, nici Pavel Popescu și nici Cristian Băcanu nu au dat și nu dau nici doi bani pe ceea ce înseamnă Partidul Național Liberal. Primind totul pe o tavă de argint ei consideră că asta e normalitatea, iar atunci când apare greul se vor orienta spre ceea ce ei cred că le va aduce cele mai multe beneficii pentru sine.
Voința liderilor de carton nu va fi niciodată aceeași cu a oamenilor de la bază care au stat în frig și în arșiță pentru a-i convinge pe români că partidul lor reprezintă cea mai bună soluție. Dacă urci pe scară ajutat de cei care au ajuns deja sus, călcând pe capele celor care sunt cu tine jos, uneori colegi sau chiar prieteni, nu vei reuși niciodată să te impui ca lider de partid. Ci din contră, vei cădea la fel de abrupt pe cât de repede ai urcat. Iar cei de sub tine, care ar fi trebuit să te prindă și să îți fie alături se vor feri și te vor lăsa să te izbești de pământ.
Dragi șefi de partide, dacă apreciați frumusețea democrației, nu mai pariați niciodată pe „oameni noi” care vor să ardă etape, pentru că veți ajunge să regretați ca domnul Orban. Rânduiala are și ea rolul ei.
