Premium
Fostul premier Adrian Nastase se declara surprins de rezultatul alegerilor prezidentiale si asemuieste efectele acestuia cu "Mistretul cu Colti de Argint" din poezia cu acelasi nume a poetului Stefan Augustin Doinas.
Asa cum in poezie printul care se incapataneaza sa vaneze Mistretul cu Colti de Argint si sfarseste prin a fi rapus de acesta, Adrian Nastase considera ca rezultatul alegerilor "raneste profund" si adanceste "fractura politica din tara".
"Am ales aceasta imagine din München pentru ca mi s-a părut simbolica (n.r. imaginea de mai sus). 'Mistrețul cu Colți de Argint' a rănit profund si a adâncit fractura politica din tara. Ce fel de efecte vor apare? Vom vedea împreuna in lunile viitoare", scrie Adrian Nastase pe blogul sau personal.
Cu cateva zile in urma Nastase se declara surprins de rezultatul alegerilor si sublinia ca este nevoie de o noua colaborare intre palate care sa duca la o politica externa consensuala si la politici interne bazate pe dialog.
"Ieri seara am ajuns la Nuremberg in timp ce se anunțau rezultatele la alegeri. Sigur, departe de ce as fi așteptat eu si mulți dintre voi. Va fi timp pentru analize si pentru căutarea de soluții. Oricum, sper ca fractura politica din tara sa nu se accentueze. Ar fi nevoie de o noua etapa de colaborare între palate. Se dorea ca puterea sa nu fie strânsă intr-un singur mănunchi si, iată, aceasta dorința a fost ascultata…Vom vedea la ce va duce ea in următoarele luni. In ceea ce ma privește, mi-as dori ca aceasta colaborare sa ducă la construirea unei politici externe consensuale si a unei politici interne bazate pe dialog", a precizat Adrian Nastase pe blogul sau.
Iata poezia Mistretul cu Colti de Argint de Stefan Augustin Doinas, la care face referire Adrian Nastase:
"Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:
- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...
- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...
Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.
Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...
- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.
Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...
- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.
Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...
- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.
Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.
- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...
- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.
Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin"
sursa foto: nastase.wordpress.com
