Adriana Săftoiu, rămasă fără funcția de președinte-director general al TVR ca efect al Deciziei CCR nr. 394/2026, a lansat acuzații extrem de grave la adresa Curții Constituționale, susținând că judecătorii ar fi extins nelegal controlul asupra unei hotărâri a Parlamentului care nu fusese atacată și, mai mult, că problema mandatului său nici măcar nu ar fi fost deliberată de Plenul CCR.
Argumentele invocate de Săftoiu sunt însă contrazise atât de mecanismul juridic al deciziei CCR, cât și de informațiile obținute de STIRIPESURSE.RO din surse oficiale. Potrivit acestora, nu este adevărat că Plenul CCR nu a discutat efectele deciziei asupra mandatului de președinte-director general al TVR. Problema a fost deliberată, iar soluția devenită oficială a întrunit șase voturi.
Conform informațiilor STIRIPESURSE.RO, în minoritate s-au aflat Elena-Simina Tănăsescu, Dacian-Cosmin Dragoș și Laura-Iuliana Scântei. Numai Scântei a ales să redacteze o opinie separată. Art. 59 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevede că judecătorul care votează împotrivă poate, nu că este obligat, să formuleze opinie separată.
Săftoiu pretinde că știe ce nu s-a discutat într-o deliberare care, prin lege, este secretă
Într-un interviu acordat Cotidianul, Adriana Săftoiu afirmă că este „uimită” că Hotărârea Parlamentului nr. 50/2025, prin care a fost numită președinte-director general al TVR, este afectată de Decizia CCR nr. 394, deși aceasta nu fusese atacată de AUR.
Mai mult, Săftoiu afirmă că „înțelege” că HP 50 „nu a fost discutată în plenul CCR” și susține că instanța constituțională ar fi introdus în motivare „ceva ce nici măcar nu a deliberat”.
Afirmația este cu atât mai problematică juridic cu cât deliberările CCR sunt secrete prin lege. Art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 stabilește expres că deliberarea se face în secret și că la aceasta participă numai judecătorii care au luat parte la dezbateri. Rezultatul deliberării este apoi consemnat într-o minută semnată de judecători și de magistratul-asistent.
În plus, art. 64 lit. b) obligă judecătorii Curții să păstreze secretul deliberărilor și al voturilor. În aceste condiții, nu e clar de unde știe Adriana Săftoiu, persoană direct interesată de efectele hotărârii, ce au discutat sau nu au discutat cei nouă judecători într-o deliberare secretă.
Dacă afirmația sa era doar o presupunere, prezentarea ei publică drept realitate este cel puțin hazardată. Dacă informația provenea din interiorul Curții, situația ar fi fost mult mai gravă, pentru că s-ar fi pus problema divulgării conținutului unei deliberări pe care legea îl protejează expres.
Sursele oficiale consultate de STIRIPESURSE.RO infirmă însă fondul acuzației și precizează, fără detalii, sub rezerva obligației de a păstra secretul deliberărilor, problema efectelor asupra mandatului de PDG a fost discutată și decisă de Plen, contrar celor afirmate de Săftoiu.
Prima eroare majoră: CCR nu a declarat HP 50 neconstituțională
Săftoiu își construiește în mare măsură argumentația pe o premisă falsă. „Curtea a decis că este neconstituțională”, spune aceasta despre hotărârea prin care fusese numită la conducerea TVR. Numai că CCR nu a declarat niciodată Hotărârea Parlamentului nr. 50/2025 neconstituțională.
Obiectul Deciziei nr. 394/2026 este HP nr. 45/2025, prin care Parlamentul a constituit Consiliul de Administrație al TVR. Dispozitivul CCR declară această hotărâre neconstituțională în privința candidaților desemnați de grupurile parlamentare.
În cazul HP 50, Curtea nu efectuează un al doilea control de constituționalitate și nu pronunță o nouă neconstituționalitate. CCR face ceva juridic diferit și absolut esențial când stabilește efectele pentru viitor ale neconstituționalității deja constatate.
CCR spune limpede: numirea președintelui era dependentă de componența CA
În paragraful 63 al deciziei, Curtea spune că actul prin care Parlamentul a efectuat numirea prevăzută de art. 19 alin. (7) din Legea nr. 41/1994, „în considerarea componenței Consiliului de administrație” stabilite prin HP 45/2025, își încetează efectele juridice la publicarea deciziei. Parlamentul trebuie apoi să efectueze o nouă numire, dintre membrii noii componențe a CA. Este vorba despre numirea președintelui-director general.
Raționamentul este elementar din perspectiva structurii Legii nr. 41/1994. Parlamentul nu poate lua o persoană oarecare din exterior și să o numească direct șef al TVR. Președintele este ales dintre membrii titulari ai Consiliului de Administrație, după procedura stabilită prin art. 19 alin. (7).
Dacă însăși componența organismului de la care pornește procedura a fost constituită neconstituțional în ceea ce privește opt dintre cei 13 membri, este perfect logic ca CCR să precizeze ce se întâmplă și cu actul subsecvent produs în considerarea acelei componențe.
Săftoiu nu pierde calitatea de membru pentru că ar fi fost numită neconstituțional. Pierde șefia TVR
Adriana Săftoiu nu făcea parte dintre cei opt membri propuși de grupurile parlamentare și vizați direct de neconstituționalitate. Calitatea ei de membru CA provenea dintr-o altă categorie de desemnare, făcută de Guvern.
Problema nu este deci că Adriana Săftoiu, ca persoană, ar fi fost neconstituțional desemnată în CA. Problema este funcția suplimentară de președinte al acelui consiliu și, implicit, director general al TVR.
Această funcție a rezultat din procedura desfășurată pornind de la o anumită componență a CA, iar CCR a constatat ulterior că opt dintre cele 13 locuri fuseseră distribuite cu încălcarea criteriilor legale privind configurația și ponderea grupurilor parlamentare.
Curtea a decis astfel că noul CA, reconstituit legal, trebuie să aibă propria procedură de desemnare a președintelui. Altfel s-ar ajunge la situația absurdă în care un CA nou, format după repararea neconstituționalității, ar primi obligatoriu drept președinte persoana rezultată din mecanismul vechii configurații declarate neconstituționale.
Nu este o extindere nelegală a controlului asupra HP 50
Săftoiu poate invoca art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia CCR se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată și nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Numai că acest text nu demonstrează ceea ce susține ea. CCR nu s-a pronunțat asupra constituționalității HP 50 și nu a spus că hotărârea respectivă încălca Constituția.
CCR a spus că, drept consecință a neconstituționalității HP 45, actul juridic subsecvent, întemeiat pe configurația CA stabilită prin HP 45, nu mai poate produce efecte pentru viitor.
A confunda controlul distinct de constituționalitate al unui act cu stabilirea efectelor unei decizii asupra actelor subsecvente înseamnă a confunda obiectul procesului constituțional cu efectele soluției pronunțate în acel proces.
În realitate, paragraful 63 este tocmai genul de precizare de care era nevoie pentru evitarea unui haos juridic. Imediat după stabilirea acestei consecințe, Curtea amintește propria jurisprudență potrivit căreia autoritatea de lucru judecat se atașează atât dispozitivului, cât și considerentelor unei decizii, ambele fiind general obligatorii.
