Premium
Toată lumea este concentrată zilele acestea doar pe dezastrul PNL, marea de roșu care a acoperit România și concertul Maroon 5 care a distrus șansele USB de a avea primar la Sectorul 1. Analize peste analize se vor face mult timp de acum încolo, dat fiind că și aceste alegeri, ca și cele din noiembrie 2014, au avut ceva atipic în ele.
Unul din cele mai clamate lucruri vizavi de politica românească, de alegeri, a fost, atât în perioada protestelor din 2014, cât și după Colectiv, ca partidele să vină în fața alegătorilor cu nume noi, cu persoane asupra cărora să nu planeze suspiciuni de corupție, oameni care să aibă expertiză administrativă și un background solid în spatele lor. Am avut așa ceva în alegerile din 5 iunie?
Răspunsul este da. Și avem și câteva nume pe care vă invit să le rețineți, cred că le vom vedea și la jocul electoral al parlamentarelor, cu reale șanșe:
1) Clotilde Armand
– probabil simbolul acestor alegeri locale. Prezența insolită într-un peisaj electoral extrem de cenușiu, Clotilde și-a făcut intrarea în campanie…plecând, adică plecând pe bune, dintr-o filmare în care Nicușor Dan o prezenta ca și candidata USB pentru Primăria Sector 1. A urmat o campanie electorală făcută la pas, cu puține apariții TV, dar când le-a avut, a fost savuroasă. Singurul politician care s-a bătut de la egal la egal cu Rifai și care l-a cucerit și pe Gâdea. Mai rar așa ceva. Rezultatul? Clotilde a fost, cel puțin pentru o noapte, primar al Sectorului 1 din București. Și a preluat deja atitudinea și discursul unui politician veritabil. Semn că o vom vedea mai mult ca sigur și la alegerile din toamnă. Gata să salveze România.
2) Laura Chiriac
– dacă ar fi să parafrazăm sloganul ei de campanie, Laura pleacă din aceste alegeri cu mâine…goale. Și dată afară din ALDE, partid căruia i-a adus totuși cel mai mare procent, de 6%. Cu toate acestea, cu o campanie electorală presărată și de cancan, dar și cu subiecte serioase și cu o prezență destul de plăcută, Laura Chiriac poate fi una din prezențe surprinzătoare de la parlamentarele din toamnă.
3) Andrei Postolache
– aici chiar vă invit să țineți minte acest nume. Cred că este cel mai reconfortant nume pe care l-am regăsit în această campanie. Un om pe care l-aș fi votat și cu 5 mâini dacă aș fi locuit în Iași. Dar dacă Iașul nu l-a vrut primar, poate Moldova și întreaga Românie îl vor în Parlament. Omul chiar merită. Și chiar te poate privi în ochi și să îți vorbească de proiecte, nu de cum să faceți nu știu ce aranjamente.
4) Dan Mașca
– exact pe același principiu ca și Postolache și Nicușor Dan. Comunitățile locale nu mai vor să ia lumină de la centru, sau doar de la anumite personaje mesianice, ci merg pe principiul: hai să dăm o șansă celor de lângă noi, oameni care știm ce pot face, în care putem avea încredere. Și astfel, Dan Mașca a obținut peste 6000 de voturi la Primăria Târgu Mureș.
Ca atare, nu e chiar totul pierdut după aceste alegeri. Dar în mod sigur, semnalul dat prin aceste nume noi trebuie să pună pe gânduri partidele mari, dar mai ales PNL. Pentru că toți candidații mai sus menționați sunt fix genul de oameni pe care un partid ca PNL ar fi trebuit să îi aibă alături.
