Premium
Tibetanii, la fel ca locuitorii din Anzi, sunt renumiți pentru faptul că pot să trăiască fără probleme la altitudini ridicate. Totuși, un studiu realizat recent de cercetătorii din China a sugerat că ar putea să existe o anumită limită în privința altitudinii la care tibetanii pot trăi fără să sufere complicații medicale grave, iar această limită este de 4.500 de metri, informează agenția de presă Xinhua preluat de agerpres.
Oamenii de știință au descoperit că etnicii tibetani de pe platoul Qinghai pot să se adapteze la viața la altitudini extreme datorită unei variații genetice, care le permite să își mențină concentrații scăzute de celule roșii în sânge într-un mediu în care aerul este rarefiat.
În general, organismul uman reacționează la nivelul scăzut de oxigen din aer producând mai multe celule roșii sangvine — care transportă oxigenul între plămâni și țesuturile din corp. Însă, menținerea unui număr mare de celule roșii sangvine pe o perioadă îndelungată poate avea ca rezultat o serie de afecțiuni, inclusiv insuficiență cardiacă.
Variația genetică descoperită de cercetătorii chinezi pare să nu mai fie însă eficientă la altitudini de peste 4.500 de metri, potrivit noului studiu, coordonat de Cui Chaoying, profesor la Universitatea Tibet, care a colaborat cu două echipe de oameni de știință.
Cercetătorii au recoltat probe de sânge de la etnici tibetani din 20 de localități aflate la altitudini care variau de la 1.900 de metri până la 5.018 metri.
Studiul a fost publicat în American Journal of Hematology.
