Premium
Ambasadorul Rusiei la București, E.S. Valery I. Kuzmin, vorbește într-un interviu acordat Ecopolitic News despre securitatea din zona Mării Negre, zonă atât de tulbure în ultimele zile. Oficialul de la Mosocva nu exlude posibilitatea unor evenimente militare „neintenționate, ci și de conflicte armate mai ample”.
„Cuvintele Președintelui Vladimir Putin despre disponibilitatea de a dezvolta relații reciproc avantajoase cu România și prezența unui bun potențial de cooperare în acest sens în regiunea Mării Negre trebuie luate la propriu. Un exemplu de platformă suficient de eficientă pentru o astfel de interacțiune de succes este Organizația de Cooperare Economică a Mării Negre (OCCEN), al cărei post de secretar general este deținut de fostul ministru de externe al României L. Comănescu. Printre cele mai importante domenii de cooperare putem menționa proiecte din domeniul inovației, monitorizării mediului, pescuitului etc.
Totodată, suntem convinși că securitatea Mării Negre poate și trebuie să fie asigurată de forțele statelor exclusiv riverane, pentru care au fost create, la timpul lor, mai multe formate multilaterale, precum „BLACKSEAFOR”, Documentul privind măsurile de consolidare a încrederii și securității în domeniul naval la Marea Neagră etc. Drept „moștenire din secolul XX”, în acest sens, am primit Convenția de la Montreux, care limitează semnificativ prezența militară extraregională în Marea Neagră pe timp de pace.
Din păcate, în ultima perioadă, inclusiv la București, au prevalat susținătorii unei escalade de-facto a confruntării militare în bazinul Mării Negre prin extinderea aici, chiar și prin rotație, a prezenței forțelor navale ale statelor membre NATO non regionale. Mai mult, în mod constant, de exemplu, în cadrul recentei vizite a ministrului român de externe B. Aurescu la Washington, auzim apeluri către Statele Unite despre necesitatea creșterii prezenței lor militare pe teritoriul României, în Ucraina etc. În spațiul aerian internațional deasupra mării, patrulează constant avioanele militare din state aflate la multe mii de mile maritime depărtare, precum Marea Britanie, Canada, Spania etc. Suntem convinși că acesta este un drum care duce doar nicăieri, plin de amenințări nu numai cu incidente neintenționate, ci și de conflicte armate mai ample, folosind atât arme convenționale, cât și neconvenționale. Un factor serios care agravează situația este baza sistemului global de apărare antirachetă al SUA desfășurat la Deveselu, România, ale cărui lansatoare Aegis Ashore pot fi folosite cu ușurință nu doar în scopuri pur defensive, ci și pentru lansarea rachetelor de croazieră cu rază lungă de acțiune cu focoase nucleare. Și Rusia nu poate ignora această circumstanță atunci când își construiește propriul sistem de apărare”, a spus Valery Kuzmin.
„Pe scena internațională, diplomația noastră susține în mod constant dialogul egal și reciproc respectuos al tuturor statelor, cu scopul de a elabora cele mai consensuale (colective) soluții, menite să formuleze răspunsuri la cele mai importante provocări la adresa securității internaționale și chiar la însăși existența a omenirii pe planeta noastră. Printre acestea se numără menținerea stabilității strategice globale (în primul rând în domeniul controlului armelor), combaterea terorismului internațional, a schimbărilor climatice nefavorabile, criminalității organizate și traficului de droguri, rezolvarea problemei migrației în masă a populației etc. Nu acceptăm încercările SUA și NATO, care își pierd treptat pozițiile de conducere la nivel mondial în diverse sfere, de a impune comunității internaționale o nouă împărțire bazată pe principiul „prietenului sau dușmanului”, adică, de fapt, o nouă formulă de confruntare care mărește amenințarea genezei conflictelor globale distructive.”
„În ceea ce privește România, nici asta de asemenea nu ne-a adus nimic bun; am călătorit mult prin țară în primii ani de ședere aici, chiar înainte de pandemie, și în unele regiuni, de exemplu, la Craiova, mi s-a spus că sancțiunile europene împotriva Rusiei au produs pagube enorme economiei românești, pentru că a fost necesar să fie închisă o întreagă industrie, producția de echipamente de petrol și gaze, un întreg sector industrial, care a funcționat cândva pentru piața sovietică, apoi pentru piața rusă.
În unele zone, s-a reușit păstrarea cooperării economice. De exemplu, producătorii de mobilă români sunt în continuare populari în mod tradițional pe piața rusă, pe piața Uniunii Economice Eurasiatice. Alte sfere apar și ele acum periodic. Și cu toate acestea, amestecul politic în sfera relațiilor comerciale și economice, interferența politică ostilă împiedică în mod constant astfel de relații. Este un fapt.”
