ANAF stă pe un adevărat butoi de pulbere

Este greu de inteles totusi ce se petrece cu toata aceasta isterie nationala a blocarii a cate unui milion de conturi anual, cu toate explicatiile tehnice pe care ANAF-ul le-ar putea da despre luarea acestor masuri extreme. Numai ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, ANAF sta pe un adevarat butoi de pulbere, multi sefi de structuri teritoriale refuzand sa mai aplice „pretioasele indicatii neoficiale” de a bloca orice cont care intra in malaxorul anchetelor. Pentru ca multe din conturile blocate pe banda rulanta apartin unor societati comerciale unde lucreaza, in total, sute de mii de angajati. De ale caror salarii mai depind si familiile acestora. Insa din incercarea de a-si asigura spatele si a-i „ingenunchea” pe patronii care nu „colaboreaza” asa cum ar dori inspectorii fiscali sau, mai ales, cei de la Antifrauda, se trece la poprirea conturilor. Ceea ce reprezinta o lovitura grea pentru cei care ajung sa-si puna capat zilelor, stiind ca le va fi mai mult decat dificil sa-si pastreze afacerile in astfel de conditii.

Culmea este ca marea majoritate a celor care contesta in instanta aceste popriri castiga pe banda rulanta procesele. Numai ca, la cat de aglomerate sunt instantele la noi, deciziile judecatoresti vin, in cel mai fericit caz, la cateva luni bune de la depunerea contestatiilor. Si nu sunt definitive, cei de la ANAF depunand automat recursuri, desi stiu ca le vor pierde si pe acestea, in lipsa prezentarii unor noi probe. Asa ca multi dintre romanii care si-au pierdut afacerile sau casele in tot acest timp s-au intors acum impotriva angajatilor de la Fisc, pe care ii acuza de abuz in serviciu, infractiune pe care, de altfel, pana si Curtea Constitutionala a lasat-o in „coada de peste”. Dar, totusi, nivelul de stres in cadrul ANAF a ajuns la cote alarmante, multi dintre angajati dand orice pentru niste concedii prelungite. Din speranta desarta ca astfel se mai domoleste presiunea neoficiala de a amagi alte autoritati cu poprirea unor conturi, daca incasarile progonozate pentru a doua jumatate a anului sunt dezastruoase, nereusind sa sustina bugetarea pentru 2017.

Marea problema nu este insa reprezentata de „vanatoarea” de conturi declansata de catre un ANAF care pare sa aiba apucaturi de „smardoi” fata de romanii slabi, care nu se pot apara, cu o mare intarziere, decat in instanta. Pentru ca, in schimb, acelasi ANAF nu mai are „tupeul” sa le blocheze conturile marilor companii internationale care, cu o nonsalanta demna de o cauza mai buna, anunta in fiecare an pierderi de miliarde de euro, pentru a nu plati niciun ban la bugetul de stat. Un buget, pe care, in schimb, il alimenteaza milioanele de „fraieri” romani care nici nu apuca sa citeasca bine somatia ANAF-ului, ca s-au si trezit cu conturile blocate. Mai mult chiar, dupa cum sustin chiar surse din ANAF, sunt sute de astfel de companii internationale, dintre care unele au ajuns sa declare oficial, fiecare in parte, doar pentru anul 2015, pierderi de peste cate un miliard  de euro!  Si „smardoii” de la ANAF nu mai au tupeul sa le blocheze si acestora conturile, de frica „urechelilor” pe care le-ar primi din partea ambasadelor care, nu-i asa, spre deosebire de autoritatile romane, isi apara intotdeauna investitorii, oricate „prostioare” fiscale ar face acestea.

Băncile din România au ajuns în topul celor mai profitabile in­stituţii de credit europene după mai mulţi ani de pierderi, în urma curăţării bilanţurilor de mare parte din creditele neperformante. Dar rămâne de văzut dacă va reuşi să conserve în anii următori această performanţă.

Sistemul bancar românesc avea un indicator ROE (rentabilitatea capitalurilor) de 13,5% la sfârşitul primului trimestru, du­blu com­parativ cu media europeană, iar renta­bili­tatea activelor (ROA), a fost de aproape 1,59%, de peste patru ori mai mare decât me­dia UE, potrivit datelor cen­tralizate de Autoritatea Bancară Euro­peană (EBA).

Băncile din zona euro controlează circa 80% din sistemul bancar autohton, dar subsidiarele din România sunt mai profitabile decât unele bănci mari din Europa. De exemplu, băncile din Austria, Franţa şi Italia au rate de profitabilitate de 2-4 ori mai mici decât în România şi sub nivelul de alertă sta­bilit la 6% de Autoritatea Bancară Euro­pea­nă. Media ROE la nivelul UE era la sfârşitul primului trimestru de doar 5,8%.

Băncile din Polonia au o rentabilitate a capitalurilor de 9,8%, în timp ce în Ungaria şi Cehia profitabilitatea este de 11,3% şi respectiv 12%. În Grecia, băncile au unul dintre cele mai scăzute niveluri ale ROE din Europa, de doar 1,3%. Iar în Portugalia, ROE este în teritoriul negativ, la -2,5%.