Premium
El a fost consilier pe probleme ruseşti în Ministerul de Externe şi a predat politologie la universităţi prestigioase precum Columbia şi Georgetown.
Jeffrey Mankoff a publicat, în 2009, volumul Politica Externă a Rusiei, în care ambiţiile şi proiectele post-sovietice ale Moscovei sunt plasate atît în continuitatea istoriei cît şi în contextul actual complicat, de competitivitate şi interdependenţă a marilor puteri. Pentru analistul american, postura combativă a Rusiei în Crimeea şi în estul Ucrainei trebuie înţeleasă şi contracarată cu înţelepciune.
J.M. E o chestiune care poate avea un efect enorm asupra securităţii şi prosperităţii europene, afectînd atît Rusia cît şi ţările din vestul său. Din acest motiv, şi indiferent de ce se întîmplă pe alte paliere ale relaţiei lor, cred că e important ca americanii, ruşii şi europenii să facă un efort pentru a găsi o soluţie negociată a crizei.
Rep: Nu e prea tîrziu?
J.M. Criza ucrainiană a izbucnit, parţial, din cauza dinamicii conflictuale, a sumei algebrice zero, care s-a dezvoltat între Vest (reprezentat de Uniunea Europeană) şi Rusia. A fost inevitabil, pînă la un punct, dar cred că acum obligaţia SUA, în primul rînd, este de a menţine deschise canalele de comunicare cu Rusia, de a încerca totul pentru a găsi modalităţi de dezescaladare a crizei, de a trasa o cale solidă spre viitor.
Rep: Există semne că exact asta se întîmplă, cu replieri simbolice de trupe după negocieri americano-ruse la nivel ministerial şi o convorbire telefonică la vîrf. Pe de altă parte, Crimeea pare pierdută, iar Moscova invoca în continuare prezenţa, ameninţătoare pentru etnicii ruşi, a unor "provocatori" de extrema dreaptă pentru a interveni în estul Ucrainei.
J.M. E, categoric, un motiv de nelinişte. Forţele politice care s-au impus în timpul protestelor din Kiev au avut pe alocuri o tentă naţionalistă, dar asta a fost, în bună măsură, rezultatul dinamicii revoluţionare. Cînd politica se mută în stradă, ea tinde să favorizeze elementele radicale. Pe măsură însă ce se revine la normal şi spiritele se mai liniştesc pînă la alegerile din 25 mai, terenul devine mai puţin înclinat spre radicalism. Ucraina este o ţară fragmentata politic şi cultural, ceea ce înseamnă că e greu pentru un anumit grup, o anumită elită, să le domine pe celelalte. Prin urmare, chiar dacă ai grupuri naţionaliste mobilizate, bine organizate, cu sprijin popular respectabil, influenţa lor pe plan naţional nu mai poate fi la nivelul celei din epoca Maidan-ului. În cadrul unui proces politic real, cu alegeri democratice, nocivitatea unor astfel de grupări se atenuează. Acestea fiind spuse, este clar că aceste formaţiuni nu vor dispărea peste noapte, şi există, cum spuneam, motive legitime de îngrijorare asupra influenţei pe care dreapta nationalistă, extremistă, ar putea-o avea asupra evoluţiilor politice din Ucraina. Din perspectiva Rusiei, o Ucraină devenită focar de instabilitate şi violenţă este un factor politic şi economic negativ.
Rep: Nu e vorba, în arsenalul justificativ al Moscovei, doar de extremism. Se agită şi ideea, vehiculată şi amplificată de mass-media, că rusofonii din est abia aşteaptă, ca şi fratii lor din Crimeea, să fie înghiţiţi de Moscova.
J.M. Cred că mass-media au fost cam prea alarmiste în această privinţă. Gradul de identificare cu Rusia al populaţiei din estul Ucrainei a fost supra-estimat. Există persoane a căror limba primară este rusa, dar care se consideră ucrainieni, respectă suveranitatea ucrainiană, şi nu îmbrăţişează ideea de separatism. Mai mult, elitele politice şi economice de acolo preferă Ucraina, o ţară mai mică unde influenţa lor este mult mai mare decît ar fi în Rusia, unde ar cădea sub dominaţia clasei oligarhice locale, mai puternică şi mai bogată. Deci, nu cred că există, în estul Ucrainei, un sprijin prea mare pentru separatism sau înglobare în Rusia.
Rep: În Politica Externă a Rusiei, pe care aţi publicat-o acum cinci ani, subliniaţi două lucruri care mi se par esenţiale: pe de o parte, diplomaţia rusească n-a fost niciodată explicit anti-americană; pe de alta, Moscova nu şi-a abandonat ambiţiile geostrategice. Asta înseamnă că Rusia poate fi ţinută în frîu, dacă - şi făceaţi aluzie mai devreme la acest lucru - Washington-ul se implică direct şi prompt, nu cedează iniţiativa Uniunii Europene, cum a făcut-o în vremea din urmă.
J.M. Rusia nu-şi ascunde intenţia de a-şi extinde sfera de influenţă euro-asiatică, incluzînd Ucraina. Pe termen mai lung, acest concept ar trebui însă regîndit, analizînd sensul şi consecinţele unui astfel de angajament, care ar trebui să fie mai puţin antagonist şi exclusivist, adică să respecte suveranitatea acelor ţări, dreptul lor da a avea relaţii cu alte ţări, puteri sau regiuni. Dacă Rusia face acest lucru, o eventuală apropiere a statelor din fosta sferă de influenţă sovietică din Eurasia ar putea avea efecte benefice.
Rep: Ce înseamnă toate acestea pentru Ucraina, pentru viitorul său?
J.M. Incertitudini rămîn, economia e pe marginea prăpastiei, instabilitatea politică e o realitate, coaliţiile sunt în formare, şi persistă întrebări în privinţa măsurii în care diferitele grupuri care s-au aliat în timpul protestelor din Piaţa Independenţei vor continua să conlucreze. E o situaţie aşadar extrem de fluidă, ceea ce deschide o fereastră de implicare a Vestului, în special a SUA, pentru a ghida procesul de tranziţie. Pentru SUA, deznodămîntul ideal ar fi ca stabilitatea să se menţină la un nivel acceptabil, ca alegerile anticipate din mai să aibă loc, să fie libere şi echitabile, iar forţele politice în dispută să recunoască şi să accepte rezultatele.
SURSA: rfi.ro
Analist: Obligaţia SUA este de a menţine deschise canalele de comunicare cu Rusia
