DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Analiză: Care este cea mai mare problemă a corporatiștilor și antreprenorilor

tineri angajati

În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă prezintă o analiză asupra a ceea ce pare a fi o problemă de actualitate pentru antreprenorii și corporatiștii din România - modul în care își gestionează relația cu proprii copii.

Ziarul Financiar:

Dincolo de targeturi, bugete, carieră, schimbarea jobului, care până la urmă pot fi gestionate, cea mai mare problemă a antreprenorilor şi corporatiştilor este cea a copiilor lor: ce fac cu ei, cum gestionează relaţia cu ei şi care este viitorul lor.
Banii, maşina, bonele, casele mai mari, grădiniţele şi şcolile private, profesorii personali pot înlocui multe, dar nu relaţia cu copilul, sau copiii, în cazul celor care au avut un curaj mai mare.
Schimbarea rapidă a lumii în care trăim, deschiderea şi globalizarea, faţă de cum am trăit şi am crescut noi, au schimbat şi schimbă modul de interacţiune între corporatişti şi antreprenori şi copiii lor.
Bileţelele pe dulap sunt acum înlocuite cu mesajele pe WhatsApp.
Copiii au de toate, nu trăiesc cu cheia la gât, au bone 18/24, au profesori de limbi străine, lecţii de dans şi balet. Dar nu au timpul părinţilor lor.
Pentru că determinarea şi energia sunt depuse la job, jobul fiind chiar o scăpare, o uşurare, când pleci de acasă, la întoarcerea în cămin nu mai rămâne decât o simplă prezenţă, un simplu salut, şi celebra întrebare: ce ai făcut astăzi?
Iar răspunsul copiilor se pierde undeva în mintea plină de cifre şi de Powerpoint-uri a părinţilor.
Plecarea moldovenilor la muncă în străinătate începând cu mijlocul anilor ’90 şi începutul anilor 2000 a lăsat în urmă puternice drame familiale: copiii au rămas cu bunicii, cu unchii, cu verişorii şi cu vecinii din sat, iar rezultatele se văd acum.
În cazul antreprenorilor, al celor care au avut curajul să-şi facă un business, al corporatiştilor care au început să prindă gustul unei cariere, ei nu sunt plecaţi fizic de lângă copii, dar sunt absenţi din relaţia cu copiii lor.
Banii pot înlocui foarte multe lucruri, mai puţin absenţa, întâi fizică şi apoi fizică şi emoţională.
Ştiu mulţi părinţi în cazul cărora banii, cariera şi obţinerea unui statut nu mai sunt o problemă, ci relaţia cu copiii lor: ”Nu mă mai ascultă deloc“, ”Ce fac cu ei?“, ”Ce vor ajunge?“, ”Le-am făcut şi le-am dat de toate, dar nu mă mai înţeleg cu ei!“, ”Nu ştiu ce vor!“. Nicio logică nu mai funcţionează şi nicio explicaţie raţională nu mai stă în picioare în discuţiile cu copiii.
Pe măsură ce copiii intră în adolescenţă, lucrurile se agravează. Dacă ai o şansă mare, dacă ”ai fost de multe ori la biserică înainte“, copiii nu-ţi vor face probleme mari la şcoală. Dar celelalte probleme sunt prezente. (Mai multe detalii AICI)

Adevărul:

Principalele partide ale Opoziţiei, PNL şi USR, au început să se atace intens în ultimele zile. Motivul: care din ele face o opoziţie eficientă la PSD, totul plecând de la votul pe o lege a Justiţiei dezbătută de Camera Deputaţilor miercuri.
Dezbaterile şi votul pe Legea privind statul procurorilor şi judecătorilor de miercuri nu au încins spiritele doar în disputa Putere-Opoziţie, dar şi între principalele formaţiuni care contestă partidele aflate la guvernare, adică PNL şi USR.
„Pe cel mai important aspect din Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor, PSD a dat lovitura de graţie, USR făcea poze la balcon şi se lupta cu PNL, PNL a votat împotrivă. Voi apreciaţi cum trebuie făcută opoziţia!", a scris prim-vicepreşedintele PNL, Raluca Turcan, pe pagina sa de Facebook, încă din timpul dezbaterilor. Turcan îi critica astfel pe cei din USR care, după ce PSD şi ALDE au încercat să treacă rapid la votul final al proiectului de lege, au ocupat tribuna plenului, au folosit o portavoce pentru a fi auziţi şi au afişat pancarte pe care scria „Hoţii!“. „Nu mă văd niciodată strigând la portavoce la tribuna Parlamentului. Am stat însă în sală până la ultimul vot. Important este ca opoziţia să fie unită. Adversarul românului cinstit este PSD“, a completat, ulterior, Turcan.
„USR a jucat teatru“
„13 ore i-am întârziat. Nu aveau voturile pentru votul final pe lege“, scria unul dintre liderii USR, deputatul Cristian Ghinea, cel care lăudase formaţiunea sa pentru aplicarea „guerillei procedurale“. În schimb, vicepreşedintele PNL, Florin Roman, a punctat: „De peste 12 ore in Parlament, unde PSD-ALDE-UDMR dau o lovitură de stat, de catifea, împotriva justiţiei! USR a jucat teatru, dar nu a votat împotriva a câteva sute de amendamente, preferând circul“. (Mai multe detalii AICI)

contributors.ro:

Să spunem lucrurilor pe nume: PCR fost condus de către o bandă de briganzi inarmați cu o ideologie asasină care au capturat o ţară cu ajutorul direct al unei puteri imperialiste si expansioniste numită URSS. Astfel s-a născut si a funcționat totalitarismul comunist in România, prin complot, crimă, trădare. Acum 70 de ani, în luna noiembrie 1947, avea loc înscenarea judiciară organizată de slugile lui Stalin din România împotriva lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache si altor fruntași ai PNT. In fapt, pe banca acuzaților se afla istoria României democratice. Trădătorii țării îi acuzau pe întregitorii ei de “trădare”. Era ceva odios, monstruos și halucinant în toată această criminală dramaturgie. Am avut șansa să-l cunosc pe N. Carandino, directorul ziarului “Dreptatea”, mi-a vorbit despre comportarea de o inflexibilă demnitate a lui Maniu la proces si iî anii de temniță. Dupa câteva saptamini, printr-o lovitură de stat pusa la cale de agenții Kremlinului, Regele Mihai, monarhul constituțional al țării, era constrâns să abdice. Consecința era limpede: triumfase sinistra, demonica “tactică a salamului” inventată de Mátyás Rákosi, Stalinul maghiar. România înceta să mai fie România, devenise o gubernie sovietică, o colonie pentenciară dirijată de un grup de scelerați convinși că fusesera desemnați de Istorie să batjocorească un popor, o cultură, o tablă de valori întemeiată pe onoare și curaj civic.
Pe 5 noiembrie 1947, Ana Pauker, femeia de fier, de oţel, de beton a comunismului din România, devine Ministru de Externe. Colaboraţionistul Gh. Tătărescu este eliminat precum o măsea stricată. Romania nu mai are de fapt politică externă, este cu desăvârsire vasalizată. Incep epurările din minister, vechii diplomati sunt concediati, multi vor fi arestati. Mâna dreaptă a temutei militante este Ana Toma, ilegalistă din categoria “pură si dură”, membră a CC, sotia agentului sovietic Pantelei Bodnarenko, zis Pantiușa, devenit, prin românizare cadristă, Gheorghe Pintilie, seful Securităţii chiar din clipa infiinţării acelei instituţii criminale in 1948. (Mai multe detalii AICI)

România Liberă:

În 1793 Polonia a elaborat o Constituție, foarte avansată pentru vremea ei. Între  1795 și 1918 nu a mai existat ca stat, fiind împărțită între Germania, Rusia și Imperiul Habsburgic.
După Primul Război Mondial, prin victoria de pe Vistula din 1920, s-au repetat evenimentele de la Viena din 1683, când Polonia a salvat Europa de invadatorii veniți din Est. Datorită industrializării demarate în perioada 1870-1880 și a inexistenței unei prăpăstii așa de mari între nobilime și restul populației, Polonia în 1939  era mai dezvoltată economic și avea o clasă de mijloc mai numeroasă decât Ungaria sau România.
Scena politică însă a fost ceva mai agitată. Cu toate că pe hârtie era o republică (realitate con­sfințită prin cele trei Constituții din 1919, 1921 și 1935), Polonia a fost, de fapt, mai mult un regim autoritar condus de Joszef Pilsudski.
Această perioadă (1926-1939) este cunoscută sub denumirea de Sanația (Sanacija). Pilsudski a fost destul de diferit de Horthy. Deși el a condus practic statul polonez, nu a deținut nici o funcție publică între 1926 și 1935 (anul morții sale).
Trebuie remarcat și faptul că în perioada interbelică polonezii erau mai puțin bolșevici și antisemiți decât ungurii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rezistența poloneză a fost printre cele mai numeroase și bine conduse organizații de acest gen. Datorită mai ales acestui fapt, trupele sovietice nu au comis pe teritoriul polonez aceleași atrocități ca în România sau Ungaria.
În perioada 1947-1989, comuniștii polonezi au fost mai puțin obedienți față de Moscova în comparație cu colegii lor români sau maghiari.  (Mai multe detalii AICI)

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.