Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă propune o analiză făcută de Valentin Naumescu, doctor în științe politice, referitoarea la particularitățile politicii din România în comparație cu evoluțiile politicii din plan european, în contextul în care câştigătorii alegerilor clamează dreptul suveran al majorităţilor parlamentare şi al guvernelor de a decide şi de a face „orice doresc”.
contributors.ro:
Ceea ce se întâmplă în prezent în România este deopotrivă parte a unui proces politic mai amplu, în plină desfăşurare în numeroase democraţii ale Europei şi ale lumii, dar este totodată şi unic în regiune, printr-o anumită particularitate a sa. Este aşadar parte a tendinţei cvasi-generale de erodare a încrederii în valorile liberale şi a tentaţiei discursului iliberal, protecţionist şi suveranist, şi este unic prin faptul că sub aripa suveranismului românesc se ascunde strategia evidentă de salvare personală a unor lideri corupți sau cu grave probleme penale, situaţie care nu mai este întâlnită nicăieri altundeva.
De fapt, nu există nicio incompatibilitate între democrație, suveranitate națională, Uniunea Europeană și statul de drept. Toate cele patru paradigme slujesc interesul public, atunci când sunt aplicate cu bună credință. Când sunt folosite cu ipocrizie, ele pot deveni însă nocive, puse în serviciul și interesele meschine ale unor persoane ajunse la vârful puterii. Și cum partidele politice locale (a se vedea România dar și alte cazuri din regiune) ajung mai greu să acapareze Uniunea Europeană și justiția, un bun refugiu al ipocriziei politice se dovedesc ideile de democrație și suveranitate națională, mult mai ușor controlabile. În numele lor încearcă acum liderii cu probleme penale ultracunoscute de la București, respinși de Bruxelles și investigați de justiția internă, să mobilizeze mase de manevră dependente de favorurile puterii, transmițând mesaje otrăvite despre Uniunea Europeană și statul de drept rebotezat de ei în mod caricatural.
Din nefericire, falia creată artificial și interesat între democrația suverană, pe de o parte, și Uniunea Europeană și statul de drept de partea cealaltă, se adâncește. Strategia de manipulare a început, iată, să dea roade. Tot mai mulți oameni, în tot mai multe țări, ajung să creadă că Uniunea Europeană nu le servește interesele și că demni de încredere sunt mai degrabă politicienii locali care le vorbesc despre protecție și suveranitate, nu Tratatele și nu legislația comunitară adoptată pas cu pas în ultimele decenii. Mulți din acești oameni fie nu au termen de comparație (nu au trăit războiul și nu au trăit în comunism), fie au niveluri educaționale joase, care îi duc inevitabil în zona ignoranței ușor de manipulat și a dependenței de putere, fie pur și simplu au interese personale și de grup care îi determină să acționeze conștient în acest sens. (Mai multe detalii AICI)
Adevarul:
Calculele politice arată faptul că Opoziţia este în prezent departe de a reuşi să strângă cele 233 de voturi necesare pentru a trece moţiunea de cenzură şi astfel Guvernul Dăncilă să fie demis. Codrin Ştefănescu, dar şi Traian Băsescu ironizează demersul PNL.
92 de parlamentari are PNL în ziua moţiunii, în contextul în care formaţiunea condusă de Orban a pierdut în ultimele săptămâni nu mai puţin de şase oameni care s-au dus fie în ALDE, fie în PSD. La cei 92 de liberali se adaugă 41 de aleişi ai USR şi 20 ai PMP. În total sunt până acum 153 de parlamentari. Liberalii mai beneficiază de sprijinul sigur al trei-patru deputaţi de la Minorităţi şi s-ar putea baza, dacă Orban ajunge la un consens cu Victor Ponta, şi pe zece deputaţi ai Pro România.
92 de parlamentari are PNL în ziua moţiunii, în contextul în care formaţiunea condusă de Orban a pierdut în ultimele săptămâni nu mai puţin de şase oameni care s-au dus fie în ALDE, fie în PSD. La cei 92 de liberali se adaugă 41 de aleişi ai USR şi 20 ai PMP. În total sunt până acum 153 de parlamentari. Liberalii mai beneficiază de sprijinul sigur al trei-patru deputaţi de la Minorităţi şi s-ar putea baza, dacă Orban ajunge la un consens cu Victor Ponta, şi pe zece deputaţi ai Pro România. Victor Ponta a condiţiona votul celor din Pro România de garanţia că Orban nu va avea pretenţia să fie el propunerea de premier după o eventuală cădere a Guvernului Dăncilă, ci tot PSD să primească mandat de formare a Guvernului. Pe lângă formaţiunea lui Ponta, Opoziţia ar mai putea strânge voturi de la UDMR, partid care anunţă miercuri dimineaţă dacă sprijină sau nu moţiunea de cenzură. „Niciun Guvern nu este de neînlocuit, dar de fiecare dată se poate găsi un Guvern mai bun“, a declarat liderul UDMR Kelemen Hunor după o întrevedere faţă în faţă cu Ludovic Orban.
Ipotetic, principalele partide de opoziţie s-ar putea baza aşadar pe 196-197 de voturi, însă tot ar trebui să mai convingă aproape 35 de oameni, ceea ce e greu de crezut, chiar dacă unii social-democraţi ar putea întoarce armele în ultimul moment. Pe de altă parte, PSD singur are 220 de parlamentari, adică cu 13 mai puţin de majoritate. Însă, alături de partenerul ALDE, ar strânge 250 de voturi, ceea ce înseamnă o majoritate lejeră, chiar şi fără ajutorul celor din Grupul Minorităţilor, cu toate că 6-7 aleşi de aici sunt apropiaţi de social-democraţi. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
În dezbaterea publică din ultimul an s-a conturat ca subiect de interes realizarea unei comparaţii între beneficiile rezultate de pe urma participării la Pilonul II de pensii versus cele obţinute din calitatea de participant la Pilonul I. Dincolo de diferenţele structurale dintre cele două sisteme, un astfel de demers este util pentru a înţelege relaţia dintre acumulare şi beneficii în cadrul acestora şi pentru a aprecia gradul lor de complementaritate, explică Bogdan Dumitrescu, conferenţiar universitar la ASE, la catedra de monedă şi bănci a Facultăţii de Finanţe, într-un articol de opinie transmis ZF.
Potrivit calculelor laborioase realizate de Dumitrescu, dacă în cei zece ani de când a fost introdus Pilonul II un angajat plătit constant cu salariul mediu pe economie ar fi cotizat exclusiv la Pilonul I, el ar primi, la finalul acestei perioade, o pensie de 361 de lei (care ar urma să fie indexată), în vreme ce, dacă ar fi contribuit doar la Pilonul II ar fi primit o pensie de circa 630 de lei. „Considerând valoarea în timp a banilor sumele primite din Pilonul II sunt cu circa 42% mai mari. Dacă considerăm şi o eventuală impozitare cu 10% a sumei acumulate în Pilonul II la finalul perioadei contributive avantajul comparativ al acestuia se reduce la circa 27%”, arată Dumitrescu. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Imigraţia şi consecinţele ei asupra Europei, frînarea fluxului de migranţi şi reforma statutului de refugiat politic, adoptarea unei politice comune în materie de primire şi integrare a migranţilor, redefinirea principiului de solidaritate… Iată doar cîteva din temele care se vor regăsi joi şi vineri pe agenda şefilor se stat şi de guvern europeni. Ei se întîlnesc din nou pentru a dezbate pe o temă vastă, cu multe ramificaţii, care i-a divizat puternic pînă acum, şi nici nu sunt semne că la sfîrşitul discuţiilor va ieşi ca prin miracol o declaraţie comună spectaculoasă.
Un şef de stat sau un lider politic trebuie să aibe multe calităţi, dar mai ales una este absolut necesară ca să poată fi reţinută de istorie: să aibă reflexul de a anticipa. De unde şi întrebarea: cîţi dintre liderii politici europeni din ultimele trei decenii au prevăzut că Europa va încasa la un moment dat un teribil şoc seismic, şi anume cel al demografiei explozive africane? Cum demografia este o ştiinţă care se bazează pe cifre, şi cum are tendinţa de a fi o disciplină care nici nu minte dar nici nu iartă, campionii gîndirii politice corecte au detestat-o. Si mai grav, au ascuns, prin omisiune în general, informaţii care ar fi fost de natură să neliniştească de multă vreme opinia publică europeană dar şi mediile politice, economice, culturale…
Un filozof francez care nu se angoasează în faţa falselor angelisme doctrinale şi umaniste, Renaud Girard, furnizează în Le Figaro cîteva astfel de cifre elocvente. In anii 60 ai secolului trecut, cînd ţările africane îşi obţineau idependenţa, populaţia Africii era cam de 250 de milioane de oameni, deci mai mică decît cea a Europei. În prezent, însă, o Europă care numără 800 de milioane de persoane se află în faţa unei explozii demografice africane fără precedent: un miliard două sute cincizeci de milioane de oameni în prezent, cifră care se va dubla la orizontul anului 2050.
Iar acum vine întrebarea: ce va face această populaţie tînără, cu o anumită poftă de viaţă, care în plus vorbeşte franceza şi engleza (limbi prin care se înţeleg numeroasele etnii africane). Ei bine, răspunsul este clar: în absenţa unui miracol economic în propriile lor ţări, aceste milioane de tineri vor încerca să ajungă în emisfera nordică, în Statele Unite, Canada, Europa, şi, eventual, în unele ţări prospere din Asia… (Mai multe detalii AICI)
