Premium
Conflictul separatist din Etiopia este de fapt pentru apă și prefigurează un prim război contemporan al apei dus de Egipt (apa este o resursă primordială în Africa, mai ales în contextul încălzirii globale). Conflictul este generat, chiar dacă nu se spune asta în mod oficial, de zona sensibilă a unui baraj imens aflat în construcție, pe un afluent major al Nilului (pe „Nilul Albastru”).
Etiopia, din punct de vedere istoric, este singurul stat african care nu a putut fi colonizat de nimeni (încercările au eșuat atât la sfârșitul secolului XIX, cât și în 1937 în timpul expansiunii Italiei fasciste a lui Benito Mussolini).
Practic, Etiopia, așa cum a fost ea creionată de enciclopediștii francezi sau britanici, nu a avut niciodată și nu are nici astăzi elementele fundamental minimale ale unui stat standard, fiind doar o zonă geografică dominata de triburi arhaice aflate în conflict permanent.
Și iată că doar China, în premieră istorică, a reușit, prin metodele sale de dominație atipice (vorbim despre un mix complex nedeslușit însă de analizele occidentale: confucianism, buharism economic și marxism) , să stăpânească Etiopia.
Barajul „renașterii Etiopiei’’ - așa cum este el numit - de pe Nilul Albastru, cu amenajările complexe hidrografice, irigații pe mii de km și acumulările de miliarde de metri cubi de apă, reduce volumul general al Nilului spre vărsare cu 15-25%.
Dar barajul acesta este o investiție eminamente chinezească, acționând inclusiv prin efecte negative asupra unui important aliat occidental: Cairo.
Un Egipt slăbit, fără apă pe fluviul său vital, înseamnă și un Canal Suez vulnerabil. Canal strategic de intrare dinspre Oceanul Indian în Mediterana, pe unde este prefigurat Noul Drum al Mătăsii al intereselor comerciale chinezești (cu investiții de un trilion de dolari).
Egiptul fiind și cel mai puternic actor militar african, sprijinit explicit si de Statele Unite, e de așteptat să riposteze la încercarea de blocare a Nilului, cu riscul de a intra inclusiv în Sudan spre a ajunge în Etiopia.
Barajul chinezesc din Etiopia ar trebui urgent stopat, în opinia egiptenilor.
Soluții pașnice la acest conflict nu prea există, pentru că, la ritmul actual de dezvoltare industrial și demografic din Africa, apa nu mai ajunge pentru toată lumea.
Desigur că discutăm și de o lume foarte polarizată, în care războiul Orient-Occident este în plină desfășurare.
Etiopia, Egiptul şi Sudanul şi-au au o dispută în jurul mega-barajului etiopian de pe Nilul Albastru, o hidrocentrală prezentată ca vitală de Addis Abeba şi percepută ca o ameninţare de Cairo şi Khartoum.
Barajul Marii Renaşteri Etiopiene (GERD) este o sursă de tensiuni între cele trei ţări chiar de la începerea lucrărilor în aprilie 2011.
Barajul este construit în nord-vestul Etiopiei, lângă frontiera cu Sudanul, pe Nilul Albastru, un braţ al fluviului care se uneşte cu Nilul Alb mai la nord, la Karthoum, înainte de a-şi continua cursul spre Egipt.
GERD ar putea să devină cea mai mare instalaţie hidroelectrică din Africa, cu o capacitate anunţată de circa 6.500 de megawaţi.
Addis Abeba a anunţat în octombrie că prima fază a operaţiunilor de umplere a fost încheiată în august 2020.
Etiopia afirmă că energia hidroelectrică produsă de baraj va fi vitală pentru a răspunde nevoilor energetice ale celor 110 milioane de locuitori ai săi.
Egiptul, care este în proporţie de 97% dependent de Nil pentru irigaţii şi alimentarea cu apă, consideră că barajul etiopian îi va reduce accesul la această resursă vitală.
Sudanul se teme că propriile hidrocentrale ar putea fi deteriorate dacă Etiopia trece la umplerea completă a GERD înainte de a se ajunge la un acord.
