Premium
Adevarul:
Judecătorul Ciprian Coadă de la Curtea de Apel Constanţa a ajuns să fie verificat de Inspecţia Judiciară după ce a criticat într-un editorial decizia Curţii Constituţionale (CCR) privind conflictul juridic de natură constituţională dintre Guvern şi Ministerul Public-DNA. La finalul articolului, Coadă arăta că organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale ar trebui să facă şi ele „unele dezvăluiri, iar cine are urechi să audă şi să priceapă, dar mai ales să acţioneze.”
„În fond, ce am avea de pierdut decât aflarea adevărului? Le ofer chiar eu un punct de plecare: încălcarea de către diferiţi funcţionari publici şi înalţi demnitari ai statului a regimului incompatibilităţilor prevăzute de lege şi neconsemnarea în propriile declaraţii de interese a apartenenţei unora la unele forme de asociere, care ar putea fi asimilate organizaţiilor secrete interzise prin Constituţia României”, a concluzionat Coadă.
Editorialul lui Coadă, intitulat „Ordinea de zi: în căutarea prestigiului pierdut”, a fost publicat pe 14 martie 2017 pe portalul juridice.ro. Pe 8 martie 2017, pe internet a apărut o înregistrare video de la un ritual masonic, care ar fi fost făcută în 2016. La aceasta ar fi participat înalţi funcţionari şi demnitari din statul roman, care purtau ţinute masonice: şorţuri, colane şi mănuşi albe.
N-a declarat apartenenţa la Masonerie
Anterior, pe 20 ianuarie 2017, DNA- Serviciul Teritorial Oradea finalizase ancheta într-un caz de corupţie în care erau implicaţi fostul şef al Poliţiei Române, chestorul Liviu Popa (48 de ani) şi judecătorul Ovidiu Daniel Galea (48 de ani), de la Tribunalul Bihor. Printre alte acuzaţii era şi cea de fals în declaraţii în formă continuată, deoarece nu-şi declaraseră public apartenenţa la Marea Lojă Naţională din România (MLNR). Popa şi Galea au negat acuzaţiile DNA.
Interceptările telefonice, mărturiile altor masoni şi documentele transmise de MLNR au arătat că cei doi erau membrii ai Lojei „Ţara Crişurilor”. Popa ar fi fost mason din 2007 şi a primit gradul de „Mare Mason” în 2009. Chestorul a condus practic Loja „Ţara Crişurilor”, în perioada 2015-2016, atunci când a ocupat funcţia de Mare Venerabil. În niciuna din declaraţiile de interese depuse în perioada 2008-2016, Popa nu a declarat apartenenţa la Masonerie.
(...)
Dosarul, judecat de finul masonic
În momentul în care „finul masonic” Galea depunea jurământul, Popa era şeful Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bihor, iar Mintaş era asociat, administrator şi director general al firma Ciac SA. În 2014, Mintaş şi firma Ciac au fost cercetaţi de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, iar Tribunalul Bihor, unde lucra Galea, a autorizat metode speciale de supraveghere sau cercetare. De asemenea, pe 30 iunie 2016, un dosar civil al firmei Ciac, prin administrator special Mintaş, a fost repartizat lui Galea.
Tot în 2016, într-un alt dosar, soţia lui Galea, care era judecătoare la Curtea de Apel Oradea, a pronunţat o sentinţă favorabilă societăţii Ciac. În perioada 11 ianuarie 2016 – 1 iunie 2016, în care a fost soluţionat cazul de la Curtea de Apel Oradea, Galea şi Mintaş au avut 8 convorbiri telefonice şi 28 mesaje scrise, potrivit listingului telefonic.
Pe 15 noiembrie 2016, DNA Oradea a cerut Tribunalului Bihor dosarul privind societatea Ciac, care trebuia soluţionat de Galea. Pe 16 noiemebrie 2016, judecătorul şi-a dat seama că este în incompatibilitate şi a făcut o cerere de abţinere. Motivarea: „pentru evitarea oricărei îndoieli de imparţialitate, întrucât între subsemnatul şi administratorul special al Ciac SA există relaţii de respect reciproc, datorită faptului că frecventăm cercuri comune de cunoştinţe”. Un coleg a respins declaraţia de abţinere. „Tribunalul nu consideră incidente în cauză niciuna dintre ipotezele menţionate în textul legal”, a fost motivarea.
Romania Libera:
Nu cred că președintele Klaus Iohannis este sincer atunci când susține că lupta anticorupție este necesară în România. Nu vreau să-i fac un proces de intenție, dar cred că anticorupția îi convine, pentru că-i permite să joace politic, eventual să puncteze electoral, să strângă capital de încredere, cu gândul la un nou mandat.
Exact ca predecesorul său, Traian Băsescu. Și fostul președinte a susținut anticorupția atâta vreme cât i-a permis să fie președinte-jucător. Sau câtă vreme nu i-a atins pe apropiații săi și chiar pe el însuși.
Anul trecut, cam pe vremea asta, eram în plin an electoral. Dacian Cioloș era la butoane, împreună cu guvernul său, iar Klaus Iohannis spera ca PNL și USR să câștige, în alegerile parlamentare de la sfârșitul lui 2016, suficiente voturi pentru a-i permite premierului de atunci să continue. Era nevoie, așadar, ca șeful statului să pună umărul la campania electorală împotriva PSD. Era nevoie să-i dezavueze public pe social-democrați ori de câte ori avea ocazia, în speranța că electoratul care l-a trimis în 2014 la Palatul Cotroceni îl va păstra în funcție pe Cioloș. Președintele a avut ocazia să taxeze PSD la recepția dedicată Zilei Europei, de la Palatul Cotroceni. Și a fructificat-o. A refuzat să invite politicieni cercetați, urmăriți sau condamnați penal. A fost un gest de normalitate din partea unui președinte votat în funcție de un electorat care urăște corupția. Mulți au crezut că președintele crede sincer în nevoia de a-i marginaliza pe cei cu probleme în justiție.
Nu a fost tocmai așa. Anul acesta, președintele a renunțat să-i mai pună la index pe politicienii suspecți de corupție. Anul acesta, invitații onești de la recepția de Ziua Europei vor putea ciocni cupe de șampanie cu politicieni care au devalizat banii contribuabililor, ținând România departe de standardele din țările dezvoltate. Atitudinea șefului statului este paradoxală, având în vedere că anul acesta avea incomparabil mai multe motive decât anul trecut să-i marginalizeze pe suspecții de corupție. Între timp, PSD a încercat să dea o lovitură mortală anticorupției prin adoptarea OUG 13/2017, se chinuie să treacă prin Parlament o lege a grațierii și o nouă legislație penală, favorabile corupților. Mai mult, acest partid este condus de un politician considerat corupția întruchipată, care nu s-ar da în lături să arunce România în afara Uniunii Europene doar pentru a se salva de brațul lung al legii. Cu toate acestea, Klaus Iohannis insistă să ciocnească șampanie cu nelegiuiții.
Ziarul Financiar:
România este la extreme: are peste 3 milioane de români la muncă în afară, în toată lumea, cea mai mare comunitate din est în Europa, dar are numai 134 de companii româneşti (deţinute de antreprenori) cu investiţii străine în afară, conform unui studiu al BNR pe datele de la finalul lui 2015.
Ca o comparaţia, Ungaria are în România 13.000 de companii.
Investiţiile străine în România au fost la finalul lui 2016 de 67 mld. de euro (sold), în schimb investiţiile companiilor româneşti în afară sunt la nivelul sutelor de mii de euro.
De asemenea, ponderea exporturilor şi a importurilor în PIB, de data asta atât din partea multinaţionalelor cât şi a companiilor româneşti, o măsură a gradului de internaţionalizare, de deschidere şi de competitivitate este de numai 82%, faţă de 95% în cazul Poloniei, 131% în cazul Bulgariei, 160% în cazul Ciprului şi 176% în cazul Ungariei, conform datelor Ghidului Exportatorilor Români publicat de Ministerul Economiei.
Exporturile României de bunuri şi servicii, de 65 mld. de euro la nivelul anului 2015 (54,6 mld. euro bunuri şi 10,4 mld. euro servicii) sunt cele mai mici din regiune raportate la PIB. Bulgaria are o pondere a exporturilor în PIB de 66%, Ungaria de 83%.
Primii 10 exportatori cu capital privat românesc au trimis peste graniţă în 2016 numai 1 mld. de euro, în timp ce primii 10 exportatori din România, numai companii multinaţionale, au avut exporturi de 10 mld. de euro.
Exporturile totale ale României de bunuri (fără servicii), au fost la finalul lui 2016 de 57 mld. euro, numai 34% din PIB. Faţă de perioada Ceauşescu, exporturile sunt de 8-10 ori mai mari, aşa ca o statistică în timp.
Cel mai mare exportator privat românesc, producătorul de mobilă Aramis din Baia Mare controlat de Mihai Iacob şi Marius Şelescu, livrează aproape 90% din ceea ce produce către IKEA. Pe locul 2 este Cerealcom Dolj, deţinut de omul de afaceri Mihai Anghel, care trimite peste graniţă cereale, iar pe locul 3 era Romcab Târgu-Mureş, deţinut de Zoltan Prosszer, companie producătoare de cabluri care a intat în insolvenţă la începutul acestui an.
De ce 3 milioane de români au avut puterea şi determinarea să-şi lăse casele, familiile pentru a merge la muncă în străinătate şi numai 134 de companii româneşti au avut puterea să investească în afară? Unde este fractura?
Ungurii şi polonezii au plecat mai puţini la muncă în afară, în schimb au invadat Europa Centrală şi de Est cu firmele lor, inclusiv economia din România.
O parte dintre antreprenorii români spun că firmele româneşti, că ei, nu au în ADN să iasă în afară, să cucerească alte pieţe, să se bată cu alţii pe teritoriul lor. Preferă să rămână în România, unde cunosc piaţa, unde au relaţiile, unde pot folosi armele interne, birocratice.
Alţii spun că nu au cunoştinţe, knowledge, nu au oameni, nu au bani pe care să-i investeasă, să-i rişte, să-i piardă.
Alţii, bancherii de la Intesa Bank România, Marco Capellini şi Florin Şandor, susţin că antreprenorii români şi firmele româneşti nu au încredere în ele să iasă în afară, cu toate că există pieţe în jurul României mai puţin competitive, unde ar putea să facă faţă.
Dar mai toţi susţin că exporturile şi investiţiile româneşti în afară nu reprezintă o politică de stat pentru România, pentru Palatul Victoria, pentru Palatul Cotroceni, pentru Ministere, pentru Ambasade, pentru reprezentanţii comerciali (pentru cei care sunt interesaţi, ataşaţii comerciali ai statului român în afară, sunt mai nou la Ministerul Mediului de Afaceri, după ce până acum au fost la Ministerul Economiei, iar acum câţiva ani erau la Ministerul de Externe).
contributors.ro:
Pe toată durata campaniei pentru turul I al alegerilor prezidenţiale din Franţa Marine Le Pen, candidata Frontului Naţional, a bătut pasul pe loc, candidatul cu prima şansă fiind Emmanuel Macron, favoritul întregului establishment politico-mediatic, institiţional şi financiar din Franţa. Însă odată cu debutul turului II au apărut evoluţii noi. Şi turul II în general nu este deloc o continuare a turului I, ci înseamnă alte alegeri, de la zero, doar cu doi candidaţi.
Nu aş miza prea mult pe convingerile democratice ale alegătorilor francezi
Pentru Marine Le Pen au votat 21,53% dintre alegători. Jean-Luc Melenchon, un comunist troţkist, a obţinut 19,64%. Melenchon, mai vrea şi ieşirea Franţei din NATO, nu doar din UE, cum cere candidata Frontului Naţional. Un autentic extremist, Melenchon vorbeşte de „Franţa revoltelor”. Vrea naţionalizări şi discursul său este tipic unui extremist comunist de nuanţă troţkistă. El susţine recunoaşterea anexării Crimeei la Rusia şi se opune sistemului antirachetă desfăşurat de NATO în Europa de Est. În total, 45 % dintre alegătorii francezi au dovedit prin opţiunea exprimată la votul pentru turul I pentru diverşi candidaţi, că au vederi populiste sau de-a dreptul extremiste.
2017 nu e 2002. „Frontul republican” s-a cam deşirat
La alegerile de duminica viitoare s-ar putea coagula „Frontul Republican” împotriva Marinei Le Pen, aşa cum s-a mai întâmplat în 2002 împotriva tatălui său, Jean-Marie Le Pen, când s-au unit cu toţii împotriva sa în turul II. Dar şi acest front s-a subţiat de atunci. În turul II Jacques Chirac a obţinut 82,2% iar Jean-Marie Le Pen 17,8%. În prezent însă, sondajele estimează pentru turul II 60-62% pentru Macron şi 38-40% pentru Le Pen. Nici nu este de mirare. Sondajele arată că alegătorii lui Fillon, reprezentantul partidului lui Chirac din 2002, vor vota în proporţie de 23% cu Marine Le Pen iar 30% vor absenta de la vot. 18% dintre alegătorii lui Melenchon vor vota cu Le Pen. Melenchon însuşi a refuzat să îl susţină explicit pe Macron în turul II, pretinzând că nimeni nu îşi imaginează că alegătorii lui ar vota extrema dreaptă, dar el nu vrea să le dea indicaţii pentru că nu este un guru. După turul I mii suporterii de-ai lui Melenchon din liceele pariziene au organizat o manifestaţie violentă în Paris sub lozinca „Ni Macron, Ni Le Pen”. Boicotul la care instigă aceştia o avantajează de fapt pe Le Pen. Unii analişti nu exclud ca extrema stângă din Franţa să se bucure de eventuala victorie a lui Le Pen, pe considerentul că astfel s-ar alege praful de Sistem. Frontul republican a fost spart de gaullistul Nicolas Dupont-Aignan, o personalitate a RPR al lui Chirac şi apoi a lui UMP, formaţiunea lui Sarkozy. Nicolas Dupont-Aignan, candidând din partea formaţiunii sale, „Debout la France”, a obţinut un scor semnificativ, de 4,7% în turul I. El a semnat un acord de susţinere a Marinei Le Pen. La televiziunea naţională France 2 el a justificat susţinerea pentru Le Pen explicând că nu se alătură extremei drepte, ci este gaullist.
