Premium
Deputatul PSD Angel Tîlvăr trage un semnal de alarmă asupra riscului la care elevii și profesorii din România sunt expuși odată cu începerea școlii. Tîlvăr explică faptul că Guvernul nu a luat măsuri concrete care să prevină răspândirea virusului în școli, ci a lăsat responsabilitatea în sarcina autorităților locale. Deputatul PSD a dat exemplul școlilor din Berlin în care s-a înregistrat o explozie a cazurilor Covid, imediat după începerea cursurilor. Angel Tîlvar prevede consecințe dramatice dacă Guvernul se încăpățânează să se joace cu sănătatea elevilor și a profesorilor.
„În această perioadă, am vorbit cu mulți profesori, părinți, bunici. Am desprins câteva concluzii care fac obiectul acestui comunicat de presă.
Autoritățile nu au luat în calcul toate efectele negative ale reînceperii școlii în formatul tradițional. Sunt multe întrebări concrete, situații care vor apărea cu siguranță și care nu au primit soluții.
Nu se poate merge pe varianta "vom vedea în funcție de evoluția epidemiei”.
Citește și: Cozmin Gușă – jocul și mizele reale ale moțiunii: PNL și PSD vor forma, după alegeri, un Guvern de criză
Premierul României a declarat, recent, că 6,3% din cazurile de COVID-19 din România sunt copii de vârstă școlară, ceea ce înseamnă un risc major ca mulți dintre cei care vor merge la școală să îmbolnăvească alți copii sau profesori, dacă nu sunt găsite măsuri adecvate de prevenție și protecție, nu doar principii emise de minister și lăsate spre deslușire și aplicare pe plan local.
În primele două săptămâni de la începerea cursurilor după vacanța de vară, 41 dintre cele 825 de școli din Berlin au raportat cazuri de coronavirus în rândul profesorilor sau al elevilor. În consecință, în Berlin, zeci de profesori şi sute de elevi sunt deja plasați în carantină.
În România, cine va fi responsabil când apar cazuri de răspândire comunitară în școală?
Ce protocol ar trebui să urmeze profesorii, atunci când un caz de COVID-19 este descoperit în clasă?
Măsurile prezentate pentru începerea școlii nu răspund realist situațiilor concrete, declarațiile autorităților sunt contradictorii, generând o stare de nesiguranță privind începutul de an școlar, în rândul tuturor celor afectați într-un fel sau altul, elevi sau studenţi, cadre didactice, părinți și bunici.
În majoritatea țărilor dezvoltate, guvernele s-au implicat profund, au stabilit măsuri concrete, au asigurat finanțarea acestora și au conlucrat cu autoritățile locale și cu cetățenii.
În România, potrivit celui mai recent sondaj de opinie realizat de IRES, aproape 80% dintre părinți își doresc să fie consultați de școala copilului în decizia de redeschidere a cursurilor. Pe de altă parte, școlile se află într-o deficiență comunicațională cu Ministerul Educației, nici acestea nu știu exact cum se vor derula lucrurile din 14 septembrie. Este o problemă majoră de comunicare, care generează nemulțumiri, îngrijorare și o multitudine de întrebări rămase, la două săptămâni până la începerea noului an școlar, fără răspuns.
Cum își vor putea trimite copiii la școală părinții care nu au posibilitatea de a le asigura măşti de protecţie, 36% dintre copii trăind în familii aflate în risc de sărăcie și excluziune socială?
Cum va fi împiedicată refolosirea măștilor de unică folosință, existând, din rațiuni financiare, tendința unor părinți de a-i trimite pe copii la școală cu aceeași mască?
Cum se va asigura fluxul continuu de dezinfectanți sau alte produse sanitare necesare, în condițiile în care și așa școlile sunt subfinanțate și nu au fondurile necesare? Majoritatea guvernelor europene au alocat sume substanțiale de la buget pentru implementarea măsurilor suplimentare în domeniul educației, impuse de pandemia de COVID-19.
Ce vor face părinții din zonele unde școala va fi online, puşi în faţa unei situaţii fără ieșire (serviciu sau stat acasă cu copilul)?
Ce fac școlile nepregătite pentru distanțare, numărul copiilor dintr-o clasă fiind de peste 30, iar împărțirea în două grupe imposibilă din cauză că nu au spaţiu fizic şi nici cadre didactice suficiente?
Ce vor face copiii şi profesorii care nu au tablete pentru cursurile online sau cei din zonele rurale fără internet?
Cum vor preda online profesorii care nu au competențe digitale? Din cele 240.000 de cadre didactice, în acest moment, sunt formate să predea digital doar 20.000, conform informațiilor publice.
Cum se vor desfășura pauzele dintre ore, cum se va aerisi clasa după fiecare oră de curs? Cum se va limita interacțiunea dintre elevi?
Odată cu începerea școlii, pentru a avea un bun control asupra epidemiei, autoritățile trebuie să investească și să testeze masiv, pentru COVID-19, cadrele didactice și elevii. Testările periodice ale profesorilor și personalului din educație pot oferi beneficii semnificative, deoarece îi va readuce la școală mai repede și în siguranță.
Preponderent, se pune problema îmbolnăvirii elevilor și a părinților. Dar ce se întâmplă cu profesorii care se infectează la școală?
Cum vor fi protejate cadrele didactice cu vârste de peste 65 de ani sau care prezintă comorbidități?
În România, zeci de mii de cadre didactice cu vârste de peste 60 de ani intenționează să se retragă, de teama lipsei de protecție împotriva coronavirusului, ceea ce va duce la o lipsă acută de profesori. În Italia, cu finanţare de la guvern, 50.000 de cadre didactice suplinitoare vor fi aduse în școli, pentru a face posibilă distanțarea fizică a elevilor și supravegherea acestora. Guvernul regional catalan angajează 5.000 de profesori în plus pentru a crea “bule” de elevi, pentru a limita cât mai mult contactul din școli.
Cum se va efectua deplasarea în siguranță înspre și dinspre școală a elevilor care fac naveta, inclusiv a celor care vin din mediul rural la unitățile școlare din mediul urban?
Cine va efectua triajul epidemiologic zilnic în școlile unde nu există nici măcar un asistent medical? Conform statisticilor organizației Salvați Copiii, în mediul rural există doar 80 de cabinete medicale școlare, cu 51 de asistenți medicali.
Autoritățile locale fac eforturi pentru a asigura pregătirile de începere a noului an școlar, însă rezervele de care dispun sunt limitate, iar noi cereri de finanțare pot fi depuse abia după 15 octombrie, contractele de finanțare putând fi încheiate după 1 decembrie, iar cererile de rambursare și decontarea cheltuielilor încep cu data de 15 decembrie.
Dacă iau ca exemplu doar un județ, Vrancea, autoritățile locale au discutat cu toate instituțiile implicate problemele pe care le întâmpină, astfel încât un document centralizat să fie înaintat Ministerului Educației. Situația arată că, la nivelul județului Vrancea, este nevoie de o suplimentare cu 157 de săli de clasă. Potrivit ISJ Vrancea, 53 de săli suplimentare pot fi amenajate în alte locații din comunitate. Totodată, există un deficit de 582 de posturi didactice și 175 norme nedidactice. În ciuda faptului că sunt 988 săli de clasă cu dispozitive care permit transmiterea lecțiilor online, puțini copii au acces la această metodă de studiu, din cauza lipsei conexiunii la internet.
Iar probleme de acest gen sunt în toate unitățile administrativ-teritoriale.
Fără a implementa soluții clare și realiste, începerea școlii în formatul tradițional sau chiar hibrid ne va împinge spre un scenariu cu consecințe greu de anticipat.
A făcut guvernul un studiu de risc? Are mai multe scenarii în vedere?
Dacă da, să le anunțe și să și le asume!” se arată în comunicatul lui Angel Tîlvăr.
