Premium
Scandalul azilelor groazei a șocat întreaga opinie publică. Cazul a primit încă din primele zile o conotație politică, având în vedere că neregulile prezentate au fost semnalate în mai multe rânduri de reprezentanți ai societății civile, dar și de către vecinii respectivelor azile.
În mod firesc, a fost pusă în discuție responsabilitatea politică pentru acest caz, iar partidele au ales propriile strategii de gestionare a situației. Dacă în cazul Opoziției strategia a fost una oarecum previzibilă, de atacare a guvernării și, mai cu seamă, a PSD, în cazul partidelor de guvernare lucrurile au fost ceva mai complicate.
Având în vedere că întregul scandal a pus în evidență inacțiunea sau chiar complicitatea ministerelor Muncii și Familiei cu patronul azilelor groazei, PSD a încercat să scape de acest balast de imagine, inclusiv prin plasarea responsabilității în dreptul reprezentanților PNL. Așa au apărut atacurile din partea unor lideri secunzi ai PSD la adresa fostului premier Nicolae Ciucă, președintele CJ Ilfov Hubert Thuma sau fostul ministru al Muncii Raluca Turcan.
PNL nu a făcut, însă, greșeala de a intra în acest joc al PSD, care ar fi focusat atenția pe o pasare a vinovățiilor politice. Liderii partidului au evitat să le dea o replică colegilor de guvernare și nu au permis ca acest subiect să se transforme într-un conflict politic la nivelul Coaliției, ceea ar fi folosit exclusiv PSD.
Procedând astfel, PNL a lăsat PSD în lumina reflectoarelor și a întrebărilor media legate de acest caz. Liberalii au rămas, cu puține excepții, aliniați militărește în jurul unei poziții calme și non-conflictuale, prin care s-a evitat escaladarea unui conflict la nivelul Coaliției și prin care s-a realizat și o adecvare la starea de spirit din societate, în care întreaga clasă politică a fost pusă la colț.
De cealaltă parte, PSD a ieșit la rampă (este adevărat, forțat și de acuzațiile directe la adresa miniștrilor săi) și a pierdut. Marea hibă a comunicării PSD a reieșit din mizele diferite ale liderilor săi. Dacă scopul premierului Ciolacu a fost să aplaneze cât mai mult scandalul, inclusiv prin controalele extinse la toate azilele din țară, cel al ministrului Familiei a fost să se salveze personal din acest scandal.
Gabriela Firea a ieșit la rampă, a comunicat vizibil, asumând mesaje care ulterior s-au adeverit a fi mincinoase, iar acest lucru a tras în jos imaginea întregului partid. Cât de mult, vor arăta sondajele din următoarea perioadă. Demisia ministrului Muncii și potențiala demisie a ministrului Familiei sunt, așadar, gesturi prin care PSD încearcă să limiteze costurile de imagine. Vor conta ele în opinia oamenilor? Rămâne de văzut.
Este de așteptat ca PSD să continue acest joc al provocărilor, chiar sa-l ducă la un nivel superior al intensității. Problema PSD este că deja au fost setate percepțiile, iar în acest moment, spre deosebire de prima săptămână, PNL poate răspunde tăios, ceea ce ar accentua și mai mult criza de imagine a social-democraților.
În orice caz, este un ciudat joc pe sârmă în doi, în care există riscul ca un dezechilibru major al unui partid să-l afecteze și pe celălalt. Legați de firele Coaliției de guvernare, PSD si PNL nu-și permit nici să provoace conflicte deschise, nici să se submineze foarte mult în culise. O întrecere în valorificarea fondurilor europene, a dezvoltării infrastructurii, ar aduce, de asemenea, un câștig reciproc. O competiție desfășurată pe culoare diferite, dar apropiate, fără piedici reciproce, va lăsa în urmă adversarii din Opoziție, care nu au la dispoziție steroizii faptelor, ci doar oportunități politice, date fie de context, fie provocate.
____
Comentariu de Anton Pisaroglu, analist politic
