Armata se grăbește să înlocuiască soldații umani cu roboți dotați cu inteligență artificială. Acest lucru va fi dezastruos, avertizează experții.Oamenii dețin controlul asupra dronelor militare, însă unii experți consideră că tăierea sforilor marionetelor este inevitabilă, deoarece forțele încearcă să câștige avantajul în lupte.
În martie 2020, în timp ce războiul civil făcea ravagii, o flotă de drone quadcopter a atacat un convoi de camioane al Armatei Naționale Libiene. Dronele kamikaze, concepute pentru a-și detona încărcăturile explozive împotriva țintelor inamice, au vânat și distrus mai multe camioane - camioane conduse de oameni. În mod înfricoșător, dronele au efectuat atacul în întregime singure, fără ca oamenii să dea ordinul de atac.
Ascensiunea roboților înarmați, fie pe uscat, pe mare sau în aer, a îndepărtat din ce în ce mai mult oamenii de linia frontului, înlocuindu-i cu roboți înarmați. În ciuda acestei potențiale neconcordanțe, oamenii încă dețin controlul final asupra faptului dacă un robot poate deschide focul pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, progresele recente în domeniul inteligenței artificiale ar putea rupe ultima legătură dintre om și mașină. Dacă acest lucru se va întâmpla, logica rece a roboților cu inteligență artificială va fi singurul factor care va determina cine trăiește și cine moare pe câmpul de luptă. Este acest pas neliniștitor inevitabil și vor fi oamenii adevărați aproape de linia frontului în următorul război?
Dronele militare de astăzi permit personalului uman să îndeplinească misiuni vitale, adesea de la zeci sau chiar mii de kilometri distanță. Un exemplu emblematic îl reprezintă aviatorii care stau în cabine virtuale cu aer condiționat la baza aeriană Creech din Nevada, în timp ce controlează drone MQ-9 Reaper înarmate, aflate la o jumătate de lume distanță. Creșterea inteligenței artificiale permite acestor drone să fie mai autonome - capabile să ia decizii limitate privind navigarea și planificarea rutelor. Trăim într-o epocă în care mașinile care se conduc singure, alimentate cu inteligență artificială, citesc indicatoarele și conduc, luând decizii critice care ar putea răni sau ucide oamenii din jurul lor. A le oferi roboților capacitatea de a lua decizii de viață și de moarte pe câmpul de luptă nu pare să fie prea departe.
”Autonomia militară va deveni suficient de rentabilă pentru a fi utilizată în număr mare”
„La un moment dat”, spune Samuel Bendett, membru senior adjunct la Center for New American Security, pentru Popular Mechanics, ”autonomia militară va deveni suficient de rentabilă pentru a fi utilizată în număr mare. În acel moment, ar putea fi foarte dificil pentru oameni să încerce să se apere împotriva unor astfel de sisteme robotice care atacă în domenii multiple - terestru, aerian, maritim, cibernetic și informațional - ceea ce îi va determina pe apărători să își utilizeze propria autonomie pentru a înțelege câmpul de luptă și a lua decizia corectă de a utiliza sistemele potrivite. Oamenii vor fi în continuare esențiali, dar este posibil ca unele funcții-cheie ale câmpului de luptă să treacă la agenți non-umani.”
O regulă remarcabilă și constantă a războiului este că, pe măsură ce armele devin mai avansate, oamenii se îndepărtează tot mai mult de actul de a ucide. Primii oameni au fost forțați să se lupte cu alți oameni cu arme de mână, cum ar fi bâte, pietre și cuțite, participând la luptă la același nivel intim de pericol ca și persoana cu care se luptau. Războiul necesita un mare curaj fizic, nevoia de a-ți pune viața în pericol pentru a o lua pe a altcuiva.
Pe parcursul a mii de ani, armamentul a evoluat, permițând oamenilor să se omoare între ei la distanțe din ce în ce mai mari. Arcul și săgeata și, mai târziu, inventarea muschetelor, puștilor și tunurilor cu praf de pușcă au însemnat că oamenii își puteau ucide inamicii adesea din poziții relativ sigure, cum ar fi din spatele unui copac sau din interiorul unei clădiri. Inventarea motorului cu combustie internă, a motorului de rachetă, a armelor nucleare și a circuitului integrat a supraîncărcat uciderea de la distanță, conducând la arme care pot ucide la mii de kilometri distanță prin apăsarea unui buton. Datorită tehnologiei, acel nivel primitiv de curaj fizic nu mai este necesar.
Dronele trebuie să aștepte permisiunea pentru a ataca
Progresele în domeniul armamentului au perturbat războiul de nenumărate ori, acordând avantaje uriașe țării care le-a adoptat prima. Inteligența artificială pătrunde rapid nu numai în sectorul civil, ci și în cel militar. Navele, aeronavele și vehiculele terestre pot funcționa singure. Drone robotizate precum MQ-4 Triton spionează forțele adverse, vehiculele terestre robotizate transportă echipamente pentru soldați, iar elicopterele robotizate realimentează forțele prietene pe distanțe mari.
Cu toate acestea, există o excepție de la acțiunile pe care le pot întreprinde dronele militare autonome: acestea trebuie să aștepte permisiunea explicită a unui controlor uman înainte de a deschide focul. În rândul armatelor actuale există un consens că un om trebuie să rămână în circuitul decizional. Un om trebuie să studieze imaginile disponibile, radarul și orice altă dovadă că o țintă este legitimă și ostilă, sau să ordone dronei să se oprească, dacă este necesar. Ființa umană poate fi singurul lucru care stă între senzori neclari, software defectuos, logică AI greșită, alți factori neprevăzuți - și tragedie.
Cu toate acestea, acest firewall uman poate să nu dureze. Un truism al luptei este că cel care trage primul câștigă, iar faptul că o dronă trebuie să aștepte în timp ce un om ia o decizie poate ceda inițiativa inamicului. În esența sa, războiul este o competiție - una cu consecințe grave pentru învinși. Acest lucru face dificilă renunțarea la orice avantaj.
Comentează