DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Armata din umbră a foştilor ofiţeri nazişti: cum au acţionat aceştia în RFG, după 1949

Albert Schnez
Acest proiect ilegal ar fi stârnit controverse majore la momentul respectiv, informeazã publicaþia „Der Spiegel" într-un material exclusiv. Timp de aproape ºase decenii, dosarul de 321 de pagini a trecut neobservat în arhivele BND, Agenþia germanã de Informatii Externe - dar acum conþinutul sãu a scos la ivealã un nou capitol din istoria postbelicã a Germaniei, care este la fel de spectaculos pe cât este învãluit în mister. Documentele desecretizate dezvãluie existenþa unei coaliþii de aproximativ 2.000 de foºti ofiþeri - veterani naziºti din epoca Wehrmachtului si Waffen-SS - care au decis sã înfiinþeze în 1949 o armatã din umbrã, în Germania de Vest. Pregãtirile au fost fãcute fãrã un mandat din partea guvernului german sau a Parlamentului ºi mai ales prin ocolirea forþele aliate de ocupaþie, staþionate în Germania dupã înfrângerea regimului nazist. Scopul ofiþerilor retraºi era acela de a apãra noul stat german de Vest, aflat în curs de formare, împotriva agresiunii sovietice din Est, în primele etape ale Rãzboiului Rece. Pe plan intern, ofiþerii naziºti se pregãteau în cazul în care ar fi exista un rãzboi civil, susþinut de comuniºti. S-au colectat informaþii despre politicienii de stânga, cum ar fi Social-Democratul (SPD) Fritz Erler, un jucãtor cheie în reformarea partidului socialist, dupã al Doilea Rãzboi Mondial, ºi erau spionaþi studenþi precum Joachim Peckert, care mai târziu a devenit un oficial de rang înalt de la Ambasada Germaniei de Vest în Moscova în timpul anilor 1970. Noua descoperire a rezultat în urma unei coincidenþe. Istoricul Agilolf Kesselring a gãsit documentele - care au aparþinut organizaþiei Gehlen, predecesorul Agenþiei actuale de Informaþii Externe (BND) - în timp ce lucra pentru o Comisie Istoricã Independentã angajatã de cãtre BND pentru a investiga istoria sa timpurie. Conform documentelor, cancelarul german Konrad Adenauer nu a aflat despre existenþa grupului paramilitar pânã în 1951, moment în care a luat controversata decizie de a nu-l dizolva. Zeci de mii de voluntari În cazul unui rãzboi, documentele susþineau, cã armata secretã ar include 40.000 de luptãtori. Implicarea unor figuri proeminente în viitoarele forþe armate ale Germaniei, Bundeswehr, sunt un indiciu despre cât de serioasã a fost aceastã iniþiativã la acea vreme. Printre actorii cei mai importanti se numãrã Albert Schnez. Schnez s-a nãscut în 1911 ºi a luptat în al Doilea Rãzboi Mondial sub gradul de colonel, înainte de a accede în rândurile Bundeswehr-ului, care a fost fondat în 1955. Pânã la sfârºitul anilor 1950 a fãcut parte din anturajul de atunci al ministrului Apãrãrii, Franz Josef Strauss (CDU) ºi mai târziu a servit ºefului Armatei germane sub cancelarul Willy Brandt ºi ministrul Apãrãrii, Helmut Schmidt (tot din SPD). Declaraþiile lui Schnez, citate în documentele declasificate, sugereazã cã proiectul de a construi o armatã clandestinã a fost, de asemenea, susþinut de Hans Speidel - care va deveni Comandantul Suprem al Forþelor Aliate ale NATO în 1957 - ºi Adolf Heusinger, primul inspectorul general al Bundeswehr-ului. Istoricul Kesselring are o legãturã specialã cu paginile misterioase din istorie militarã: bunicul sãu Albert a fost general ºi comandant suprem în regiunea sudicã, în timpul celui de-al Treilea Reich, iar Schnez era subodonatul lui în misiunile din Italia. Ambii ofiþeri au încercat sã împiedice capitularea parþialã a Germaniei în Italia. În studiul sãu, Kesselring realizeazã o imagine retuºatã a lui Schnez: nu menþioneazã legãturile sale cu extrema dreapta, ºi descrie spionajul lui asupra presupuºilor oameni de stânga drept „controalele de securitate." Când a fost întrebat despre acest lucru, istoricul a explicat faptul cã el se va ocupa de aceste aspecte ale dezvãluirilor într-un studiu cuprinzãtor, care va fi publicat în 2015. Dar BND a lansat recent fiºierele „Asigurãri", fãcând posibilã realizarea unei imagini cât mai obiective asupra acþiunilor lui Schnez. Proiectul armatei a început în perioada imediat postbelicã, în ªvabia, regiunea din jurul Stuttgartului, unde Schnez, atunci în vârstã de 40 de ani, fãcea comerþ cu lemn, textile ºi articole de uz casnic. De asemenea, Schnez organiza seara întruniri sociale pentru veteranii din Divizia 25 Infanterie, din care fãcuse parte ºi el. Se ajutau unul pe altul, ofereau sprijin vãduvelor ºi orfanilor rãmaºi dupã moartea colegilor lor ºi vorbeau despre vremurile de odinioarã. Teama unui atac din Est Cu toate acestea, dezbaterile lor reveneau mereu la aceeaºi întrebare: ce trebuie fãcut în cazul în care ruºii sau aliaþii lor din Europa de Est ar invada? Germania de Vest era încã fãrã armatã la acea vreme, ºi americanii îºi retrãseserã multe din trupele lor din Europa în 1945. La început, grupul din jurul lui Schnez a luat în considerare o eventual înfrângere ºi ulterior, declanºarea unui rãzboi de gherilã, cu trupe paramilitare, înainte de a se reloca undeva în afara Germaniei. În cazul unui atac suprizã din partea sovieticilor, Schnez dorea sã îºi retragã trupele ºi sã le conducã în siguranþã în afara þãrii, pentru a duce mai departe lupta împotriva ameninþãrii comuniste. Intenþiile lui Schnez au fost consemnate de un angajat al Organizaþiei Gehlen. Pentru a pregãti un rãspuns la posibila ameninþare, Schnez, fiul unui oficial guvernamental ºvab, a încercat sã gãseascã o armatã. Chiar dacã încãlca flagrant legea Aliaþilor - organizaþiile militare de orice fel erau interzise germanilor dupã rãzboi, iar cei care au încãlcat regulile riscau închisoarea pe viaþã - el a devenit rapid extrem de simpatizat. Armata a început sã prindã contur la începutul anului 1950. Schnez a obþinut numeroase donaþii de la oameni de afaceri, iar foºti ofiþeri germane ºi veterani din alte divizii ale Wehrmachtului au pus la punct o infrastructurã cu sprijinul companiilor de transport, în cazul celui mai negru scenariu, pentru a putea implementa un plan de urgenþã. Anton Grasser, un fost general de infanterie, care a fost apoi angajat de compania lui Schnez, se ocupa de arme. În 1950, el ºi-a început cariera la Ministerul Federal de Interne din Bonn, unde a devenit inspector general ºi a supervizat coordonarea unitãþilor strategice de poliþie din landurile germane, antrenate pentru a intervene în eventualitatea unui rãzboi. Grasser voia sã foloseascã activele poliþiei pentru a dota trupele paramilitare în caz de urgenþã. Nu existã nici un semn cã ministrul de Interne de la acea vreme, Robert Lehr, a fost informat cu privire la aceste planuri. Foºtii militari nu se puteau resemna cu viaþa de civili. Schnez a vrut sã întemeieze o organizaþie din unitãþi compuse din foºti ofiþeri, iar ideal ar fi fost întregul personal al diviziilor de elitã ale Wehrmacht-ului, care ar putea fi dislocate rapid în cazul unui atac. Potrivit listelor conþinute în documente, oamenii erau toþi angajaþi: existau oameni de afaceri, reprezentanþi de vânzãri, un comerciant de cãrbune, un avocat penal, un jurist, un instructor tehnic ºi chiar un primar. Probabil cã toþi erau anti-comuniºti ºi, în unele cazuri, motivaþi de dorinþa de aventurã. De exemplu, documente susþin cã generalul-locotenent în rezervã, Hermann Holter, declara cã „nu se simþea deloc fericit cã lucreazã într-un birou." Majoritatea membrilor acestor unitãþi secrete locuiau în sudul Germaniei. În documente se aratã cã Rudolf von Bünau, un general de infanterie, în rezervã, conducea personalul din afara oraºului Stuttgart. Alte subunitãþi se gãseau în Ulm - conduse de generalul Hans Wagner, Heilboon - sub comanda generalului Alfred Reinhardt, Karlsruhe - subordonate generalului Werner Kampfhenkel, Freiburg - conduse de generalul Wilhelm Nagel. Publicaþia germanã informeazã cã multe alte localitãþi erau implicate în aceastã rezistenþã secretã. Potrivit documentelor din arhiva BND-ului, lista lui Schnez ar fi inclus 10.000 de nume, suficiente pentru constituirea personalului esenþial din trei divizii. Din motive de confidenþialitate, Schnez fãcea angajase în antrenamente doar 2000 de ofiþeri, dar nu avea niciu dubiu cã ceilalþi nu i se vor alãtura. Pentru cã dorea sã obþinã finanþare pentru o operaþiune completã, Schnez a cerut ajutorul serviciului secret al Germaniei de Vest în vara anului 1951. La 24 iulie 1951, în timpul unei întâlniri, Schnez a oferit serviciile armatei sale din umbrã lui Gehlen, ºeful spionajului vest-german de atunci, pentru a-I folosi în cazul unei intervenþii armate sau „pur ºi simplu ca trupe de rezervã", în cazul unui guvern din exil. Tot atunci, cancelarul Konrad Adenauer a aflat de existenþa acestor trupe paramilitare, însã a decis sã nu acþioneze împotriva lor, fapt ce ridicã o serie de întrebãri: îi era teamã ºefului guvernului german de un posibil conflict cu veteranii Wehrmachtului nazist sau a brigãzii Waffen-SS? Potrivit experþilor consulaþi de publicaþia Der Spiegel, Adenauer a luat o decizie strategicã: ºtia cã vor mai trece câþiva ani pânã la întemeierea unei armate proprii în RFG, iar pentru moment, loialitatea lui Schnez ºi a colegilor sãi trebuia menþinutã pentru un scenariu negative. Acesta este probabil ºi motivul pentru care Gehlen a fost desemnat de Cancelaria germanã sã „monitorizeze ºi sã menþinã un contact activ cu aceste grupãri". Se pare totuºi cã Adenauer ºi-ar fi informat atât aliaþii americani, cât ºi membrii opoziþiei, cu privire la planul sãu de la acea vreme, pentru a se pãstra la adãpost de orice posibilã acuzaþie. Erau vremurile tulburi de la începutul Rãzboiului Rece, iar într-o Germaniei distrusã de rãzboi, divizatã ºi ocupatã de patru forþe foste aliate, suspiciunea era un mod de viaþã. Pânã acum nu se ºtie soarta exactã a Armatei din umbrã. Schnez a decedat în 2007, fãrã a discuta vreodatã despre implicarea sa în aceastã operaþiune secretã. În 1955, Bundeswehrul vest-german lua fiinþã, încorporând o primã unitate de 101 voluntari. preluarea Adevarul

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.