Premium
Soarele este steaua din centrul Sistemului Solar și este cunoscută ca cea mai apropiată stea de Pământ. Astronomii spun că Soarele nostru are o vârstă de aproximativ 4,6 miliarde de ani, iar vechimea sa îi face să se întrebe cât de lungă va fi viața Soarelui? Cum va arăta steaua noastră după ce se va dematerializa? Astronomii sunt însă convinși de un lucru: oamenii nu vor mai fi prezenți să vadă cum va sfârși Soarele, anunță descopera.ro.
Până acum, astronomii credeau că Soarele se va transforma într-o nebuloasă planetară – o bulă luminoasă de gaz și praf cosmic – până când dovezile au sugerat că, o eventuală transformare ar trebui să fie ceva mai masiv, potrivit Science Alert.
O echipă internațională de astronomi a venit cu o altă teorie în 2018 și a constatat că o nebuloasă planetară este într-adevăr cel mai probabil „cadavru solar”.
Schimbările prin care ar putea trece Soarele nostru
Soarele are o vârstă de aproximativ 4,6 miliarde de ani – măsurată pe baza vârstei altor corpuri din Sistemul Solar care s-au format aproximativ în aceeași perioadă. Pe baza observațiilor altor stele, astronomii preconizează că Soarele va ajunge la sfârșitul vieții peste aproximativ 10 miliarde de ani.
Multe alte lucruri care se vor întâmpla pe parcurs, bineînțeles. Astronomii estimează că, în aproximativ 5 miliarde de ani, Soarele se va transforma într-o gigantă roșie. Nucleul stelei se va micșora, dar straturile sale exterioare se vor extinde până la orbita lui Marte, înghițind planeta noastră în acest proces. Dacă aceasta va mai exista.
Cum va fi afectat Pământul de sfârșitul Soarelui?
Un lucru, spun astronomii, este cert. Până atunci, oamenii nu vor mai fi aici. De fapt, omenirea mai are la dispoziție doar aproximativ un miliard de ani, dacă nu găsim o cale de a pleca de pe această rocă spațială. Asta pentru că strălucirea Soarelui crește cu aproximativ 10% la fiecare miliard de ani.
Nu pare mult, dar această intensificare a luminozității va pune capăt vieții pe Pământ. Oceanele noastre se vor evapora, iar suprafața va deveni prea fierbinte pentru ca apa să se formeze.
„Atunci când o stea moare, aceasta eliberează o masă de gaz și praf – adică învelișul său – în spațiu. Învelișul poate fi chiar jumătate din masa stelei. Acest lucru dezvăluie miezul stelei, care, în acest moment al vieții sale, rămâne fără combustibil, oprindu-se în cele din urmă, înainte de a muri”, a explicat astrofizicianul Albert Zijlstra, unul dintre autorii lucrării, de la Universitatea din Manchester, Marea Britanie.
Ceea ce urmează după transformarea Soarelui într-un gigant roșu este dificil de stabilit. Mai multe studii au constatat că, pentru ca o nebuloasă planetară strălucitoare să se formeze, steaua inițială trebuie să fi fost de două ori mai masivă decât Soarele nostru.
Nebuloasele planetare, relativ comune în Univers
Cu toate acestea, studiul din 2018 a folosit modelarea computerizată pentru a determina că, la fel ca 90% dintre alte stele, este foarte probabil ca Soarele nostru să se micșoreze de la o gigantă roșie la o pitică albă și apoi să sfârșească sub formă de nebuloasă planetară.
„Abia atunci nucleul fierbinte face ca învelișul ejectat să strălucească puternic timp de aproximativ 10.000 de ani – o perioadă scurtă în astronomie. Asta face ca nebuloasa planetară să fie vizibilă. Unele sunt atât de strălucitoare încât pot fi văzute de la distanțe extrem de mari, măsurând zeci de milioane de ani-lumină, acolo unde steaua însăși ar fi fost mult prea slabă pentru a fi văzută”, a explicat astrofizicianul Albert Zijlstra.
Modelul de date pe care echipa l-a creat prezice, de fapt, ciclul de viață al diferitelor tipuri de stele, pentru a-și da seama de luminozitatea nebuloasei planetare asociată cu diferite mase stelare.
Nebuloasele planetare sunt relativ comune în tot Universul observabil, printre cele mai celebre numărându-se nebuloasa Helix, nebuloasa Ochi de pisică, nebuloasa inelară și nebuloasa Bulă.
