Premium
De-a lungul istoriei au fost înregistrate evenimente de-a dreptul terifiante, greu de crezut pentru specia umană. Milioane de oameni au fost uciși doar de dragul ideologiilor, a politicii sau a dorinței de putere.
Umanitatea nu a fost capabilă doar de realizări mărețe de-a lungul istoriei, ci și de atrocități greu de imaginat. Miliarde de oameni au pierit din dorința de putere a unor lideri, din dorința de îmbogățire a altora sau pur și simplu din motive ideologice și rasiale de-a dreptul absurde.
Cele mai cunoscute sunt Holocaustul, Marea Teroare din URSS, Marele Salt Înainte în China Comunistă sau dictatura lui Pol Pot în Cambodgia. Mai sunt însă și alte câteva masacre în masă sau experimente cumplite pe oameni mai puțin cunoscute publicului larg astăzi, dar care au marcat generații sau chiar popoare întregi.
Unitatea 731 (experimente pe oameni)
Cel de-Al Doilea Război Mondial a luat viața a peste 100 de milioane de oameni. A fost cel mai sângeros conflict din istoria umanității. Dincolo de victimele din rândul forțelor combatante implicate și a civililor din zonele bombardate sau atacate, cel de-Al Doilea Război Mondial a fost scena unor acțiuni cumplite de genocid și cruzime. Dar în timp ce în Europa avea loc Holocaustul, care răpea viața a milioane de oameni, de evrei în special, în Extremul Orient, forțele imperiale japoneze aveau să declanșeze un val de cruzimi, în numele științei militare, greu de imaginat.
Totul a început cu atacarea Manciuriei în anul 1931 și apoi invazia Chinei în 1937. În contextul acestui război cumplit, căruia i-au căzut victime milioane de civili, s-a născut infama Unitate 731. Propriu-zis era o unitate de cercetare a războiului biologic și chimic care avea baza la Pingfang, cel mai mare oraș din Manchukuo, statul-marionetă al japonezilor pe teritoriu chinezesc.
Această unitate a folosit pe scară largă prizonieri chinezi, dar și civili chinezi pentru niște experimente terifiante. Se estimează că în urma experimentelor făcute de Unitatea 731 au murit aproximativ 300.000 de oameni.
Printre experimentele făcute de Unitatea 731 a fost cel condus de medicul Yoshimura Hisato privind efectele hipotermiei. Acesta lua efectiv civili chinezi și îi ținea cu mâinile în apă cu gheață până când membrele prizonierilor erau efective paralizate și acoperite cu un strat de gheață. Apoi încerca diferite metode de dezghețare a mâinilor, inclusiv prin expunere directă la foc sau îi lăsa peste noapte fără niciun tratament pentru a vedea ce se întâmplă. Majoritatea își pierdeau brațele.
Un alt experiment terifiant al Unității 731 era disecția pe viu a prizonierilor. Pur și simplu, oamenii erau mutilați fără anestezie, încă în viață, pentru a vedea exact cum se comportă corpul uman la diferite forme de traumă.
Pe lângă toate acestea era de notorietate studiul diferitelor tipuri de arme pe prizonieri chinezi vii, în care oamenii erau împușcați cu diferite arme pentru a vedea efectele.
Mai erau diferite teste de expunere la infecții, arme biologice sau toxice.
Dar poate cel mai crunt era experimentul făcute pe gravide. Acestea erau infectate cu diferite boli, expuse la arme chimice, rănite cu diferite arme sau testate la zdrobirea anumitor oase din corp. După aceea erau efectiv disecate pentru a vedea cum se comportă fetusul la toate aceste agresiuni.
Și pe lângă toate acestea, încă un lung șir de torturi și experimente inumane, din care nu lipseau violurile și sarcinile forțate. Unitatea a fost desfințată după 1945, atunci când Japonia a pierdut posesiunile din China.
Măcelul din inima Africii
Unul dintre cele mai cumplite măceluri din istorie s-a petrecut în Africa acum aproximativ 30 de ani. A fost o consecință indirectă a colonizării. Este vorba despre genocidul din Rwanda, o țară central-estică africană, aflată în secolul al XIX-lea sub control colonial german și apoi după 1918, sub control belgian până în 1962.
Genocidul din Rwanda s-a petrecut între 7 aprilie și 15 iulie 1994, în decursul unui război civil care a distrus efectiv țara.
Totul a pornit din perioada colonială atunci când minoritatea tribală Tutsi era favorizată de belgieni în fața majoritarilor din tribul Hutu. Tensiunile s-au acumulat, iar după obținerea independenței în anul 1962, diferite conflicte au izbucnit între grupările tribale din Rwanda.
În anul 1990, Rwanda era una dintre țările africane cu cea mai mare densitate a populației, pe un teritoriu mic. Majoritatea, de aproximativ 80% din populație, era din tribul Hutu, care căutau răzbunare pe minoritarii Tutsi.
Lucrurile au fost exacerbate și de o invazie a refugiaților tutsi în Uganda, constituiți în Frontul Patriotic Rwandez. Hutu i-au acuzat pe toți etnicii tutsi din Rwanda de complicitate cu invadatorii, iar în 1994, în luna aprilie, a început măcelul.
Pe 6 aprilie, președintele ruandez Habyarimana a murit când avionul în care se deplasa alături de președintele din Burundi, țara vecină, a fost doborât, lângă capitala Kigali, fără să se cunoască care sunt autorii atentatului.
Imediat, etnicii tutsi au fost acuzați. Garda prezidențială, împreună cu gărzile patriotice hutu au blocat drumurile și au început masacrarea sistematică a tuturor celor din neamul tutsi, dar chiar și a celor din tribul hutu care se arătau neutri față de acest război civil sau nu simpatizau cu gărzile naționale.
Au fost omorâte inclusiv trupele de pacificare belgiene, ceea ce a dus la retragerea tuturor forțelor armate de menținere a păcii trimise de acest stat.
Practic, Rwanda a fost lăsată în haos și teroare, la îndemâna unui guvern extremist. Oficialii noului guvern au ajuns să răsplătească uciderea rivalilor cu mâncare, bani și băutură.
Balanța puterii s-a schimbat odată ce mulți etnici tutsi aflați în exil în țările vecine s-au coalizat și au contratacat, ducând la un nou val de violențe de această dată împotriva hutu.
Rwanda a cunoscut atunci o grea dramă umanitară, rar întâlnită în istorie, cu milioane de refugiați și aproape un milion de morți.
