Premium
Poetul, prozatorul şi publicistul Gheorghe Tomozei s-a născut la 29 aprilie 1936, la Bucureşti. A urmat cursurile Liceului "Nicolae Bălcescu" din Târgovişte, apoi cursurile Şcolii de Literatură "M. Eminescu" din Bucureşti, se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007), relatează Agerpres.
A fost redactor la "Gazeta literară", apoi la "Luceafărul" (redactor-şef adjunct în 1968), redactor-şef la "Argeş" (1969-1972), iar ulterior a lucrat la Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti. De la apariţia, în 1991, a revistei "Literatorul" a fost membru al comitetului director al acesteia.
Gheorghe Tomozei a debutat cu poezie în "Tânărul scriitor", în 1953, iar editorial, cu volumul "Pasărea albastră" (1957). Apoi a publicat o serie de volume: "Steaua polară" (1960), "Lacul codrilor albastru" (1961), "Vârsta sărutului" (1963), "Noapte de echinox" (1964), "Poezii" (1966), "Dacă treci râul Selenei" (1967), "Altair" (1968), "Misterul clepsidrei" (1971), "Gloria ierbii" (1975).
De asemenea, a publicat volume de proză şi publicistică, precum "Filigran" (1958), "Muzeul ploii" (1973), dar şi o evocare a oraşului Târgovişte (1970) şi o culegere de mărturii şi amintiri despre poetul Nicolae Labiş, "Moartea unui poet" (1972). Alte scrieri: "Ierbar de nervi" (1978), "Peregrin valah" (1978), "Carte de citire, carte de iubire" (în colaborare cu Nichita Stănescu, 1980), "Manuscrisele de la Marea Neagră" (1981), "Prea târziu, prea devreme" (1984), "Catalogul corăbiilor" (1987), "Plantaţia de fluturi" (1988), "Ultima carte de dragoste" (1991), "Bibliotecile fericite" (1994), "Un poet din Tibet" (1995). Şi-a publicat versuri, articole sau diverse intervenţii în chestiuni de literatură în "Luceafărul", "Contemporanul", "Gazeta literară", "România literară", "Amfiteatru", "Convorbiri literare" ş.a. A murit la 28 martie 1997, la Bucureşti.
