INEDIT Confesiunile unui călugăr în timpul pandemiei: Mi-e frică de o viitoare ‘castă a talibanilor’ ortodocși!

Autor:

Publicat: 01/02/2021 08:53

Actualizat: 01/02/2021 09:44

Părintele Maxim Morariu a făcut un lucru inedit în timpul pandemiei. El și-a așternut pe hârtie toate trăirile avute în calitate de Om al Bisericii, plecând de la propriile experiențe (singurătate, dor de cei dragi, mici bucurii) și invocând figuri din Biblie, totul într-un volum de 117 pagini, intitulat Gânduri de pandemie, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2020. Printre cele mai delicate subiecte abordate se numără greutățile Bisericii în pandemie, modul în care au reușit reprezentanții BOR să se adapteze sau chiar radicalizarea unor creștini. A știut să-și canalizeze toate energiile din această perioadă dificilă, lăsând în urma sa aceste gânduri drept dovadă peste ani și ani, dintr-un timp atât de nociv și dăunător pentru omenire.

Preotul Maxim, ridicat recent la gradul de protosinghel în 24 ianuarie (după acest rang mai există cel de arhimandrit – acordat foarte rar – iar apoi cel de episcop), a trăit pe viu toate dramele pandemiei tocmai în Italia, țara lovită extrem de grav de virusul Sars-Cov-2. Misiunea sa în „cizma Europei” ține de statutul pe care îl are: cel de doctorand al Universităţii Pontificale Angelicum din Roma, părintele fiind la al doilea doctorat (unul l-a finalizat în România, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai). Nu exagerăm când spunem că părintele este unul dintre cei mai promițători călugări la ora actuală pentru a ocupa în viitor funcții mari în cadrul Bisericii Ortodoxe Române.

Pr. Maxim Morariu a fost nevoit să se adapteze realităților cotidiene și să slujească prin rețele precum Zoom (videoconferință) și să își publice gândurile în mediul online (vezi Răsunetul, Radio Renașterea etc.). Cartea are trei capitole (Gânduri de carantină, Meditații dedicate Săptămânii Mari și Interviuri), acestea fiind structurate în mai multe subcapitole. Temele predilecte ale părintelui fac referire la sentimentul de singurătate, la iubirea pentru aproapele nostru, la rolul Bisericii în noul context global, dar a oferit și câteva îndemnuri – sfaturi spune că nu poate oferi, deoarece este prea tânăr – pentru a alina durerea celor din jurul său: „Le spun că și eu mă simt uneori singur, și mie îmi e frică.”[1]

De ce a scris volumul?

Tot proiectul editorial al părintelui a pornit ca urmare a dorului de cei dragi, „ca o mărturie și încurajare”[2], dar și cu gândul pentru cei de acasă „că mă gândesc la ei.”[3] Meditațiile prezintă pericopa evanghelică duminicală, totul într-un mod detașat, după cum explică Maxim Morariu[4].

Citește și: Sindicaliștii din sănătate au observat comportamentul ciudat afișat de Florin Cîțu: 'Are declarații halucinante!'

Singurătatea – cum o combate

Carantina determinată de noul virus a dus la situații foarte periculoase, după cum arată și datele, în care unii oameni și-au pus capăt zilelor. Nu trebuie uitați nici cei care au intrat în depresie sau au avut alte tulburări, tocmai din acest motiv părintele a încercat să vină cu un gând bun, asta pentru că – este de părere autorul − „ singurătatea la nivel sufletesc a produs cel puțin la fel de multe daune, ca pandemia însăși.”[5] „Am fost chemați să ne reinventăm singurătatea și să coborâm în inimile noastre”[6], concluzionează Maxim Morariu. Și cum altfel decât prin a-L cuoaște mai bine (și) pe Dumnezeu, dar și pe aproapele nostru. „Ar trebui să învățăm să-L cunoaștem pe aproapele așa cum ar face-o Dumnezeu însuși. Adică iubindu-L, Făcându-l să nu se simtă singur și umplându-i golul sufletului, pe cât putem, cu gândurile noastre bune și dragostea noastră.”[7]

Rolul Bisericii în contextul pandemiei

Prezent în Italia, la studii doctorale, părintele a fost nevoit să cunoască mai bine comunitățile românești din zonă, dramele prin care aceștia trec, despre care afirmă plin de convingere că „sunt parcă mai dornici să afle lucruri noi despre credință, decât cei din țară…”[8] Acest lucru l-a observat mai ales de când se zvonea că urmează ca bisericile să fie închise, moment în care credincioșii veneau în număr și mai mare la Biserică: „A fost o experiență nemaipomenită! Lumea venea parcă cu mai mult sârg, rugăciunea era parcă mai înfocată! Tensiunea avea o dimensiune de-a dreptul mistică! Apoi, după ce ne-am retras în ‘catacombe’, ne-am organizat altfel.”[9] „Desigur, ceea ce s-a întâmplat e un semn de alarmă că Biserica trebuie să fie oricând pregătită pentru a face față unor provocări de felul acesta, să aibă mereu un plan B la care să apeleze.”[10]

Părintele se arată absolut sigur că Biserica și creștinismul trec acum prin momente istorice în aceste timpuri, semnalând – din relatarea unui prieten – ideea că „a venit vremea să alegem între pierderea cantitativă și cea calitativă.”[11] Pe de altă parte singurele arme cu care Biserica trebuie să lupte ar fi „credința și dragostea”[12]: „Biserica depunde eforturi disperate spre a ajuta la găsirea unui liman!”[13]

Marim Morariu nu evită nici subiectele „fierbinți”, anume radicalizarea grupurilor de creștini, nemulțumiți de măsurile luate de autorități în pandemie. Prezent la „talpa” societății, el spune că a observat un nou trend de ultraconservatorism. Am spune noi acest trend a fost materializat și în plan politic în România… Iată ce a sesizat acesta: „În plus, ca preot, observ de ceva vreme, o radicalizare a unui segment al creștinilor, ce vine ca reacție la persiflările sistematice la care au fost supuși. Și vă mărturisesc sincer, domnule Menuț Maximinian, mi-e frică de o viitoare ‘castă a talibanilor’ ortodocși și mă rog ca ea să nu ne reprezinte în viitor. Fortificarea noastră trebuie să fie în iubire, nu în absolutizarea ultraconservatorismului!”

Citește și: Jurnalistul Radu Tudor îi ia apărarea lui Raed Arafat, după intervenția de la Balș: 'S-au reactivat decerebrații care îi cer demisia'

Mici îndemnuri pentru a depăși angoasele

Părintele Maxim a făcut mereu apel la calm către enoriași, singurul „virus” pe care dorește să-l transmită mai departe fiind cel al „dragostei pe care v-o port”[14] Totul, însă, trebuie făcut cu mare tact, deoarece și Dumnezeu nu intră cu bocancii în viața noastră.

În acest sens, având exemplul lui Iisus Hristos, face de nenumărate ori apel la iertarea aproapelui „chiar dacă nedeplin (...). Simțiți cum sufletul vostru este inundat de pace și angoasa nu-și mai găsește loc? Și e doar începutul drumului cu Hristos...”[15] „Închideți ochii, gândiți-vă la chipul cuiva drag, aflat departe și încercați să-l vedeți ca pe un dar al lui Dumnezeu. Nu-i așa că distanța se estompează? Dar dorul?”[16]

Preotul a explicat faptul că divinul păstrează distanța impusă de libertatea umană, totul pentru a nu produce niciun fel de daune omului: „Nu intră cu cizme sau cu crampoane în sufletul nostru. Oare noi, facem la fel cu cei din jur? (…) Iar dacă n-am făcut aceasta, n-am păstrat distanța datorată libertății și respectului, poate că n-ar fi rău să-ncepem chiar de-acum.”[17]

Cine este părintele dr. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu

Părintele este doctor în teologie al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca şi doctorand al Universităţii Pontificale Angelicum din Roma. A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă (ca şef de promoţie) şi cea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii clujene, masteratul în cadrul celor două, dar şi Institutul Ecumenic din Bossey (afiliat Universităţii din Geneva, 2017-2018). De asemenea, a studiat la Graz, Belgrad şi Kosice. În anul 2020, a absolvit un masterat în ştiinţe sociale în cadrul mai-sus pomenitei universităţi romane.

A publicat, editat, coordonat sau tradus, 27 de volume şi peste 300 de studii şi articole în reviste şi volume de specialitate din ţară şi străinătate şi a participat cu comunicări la peste 120 de conferinţe, congrese şi simpozioane în ţară şi în străinătate. Este membru în colegiul editorial sau cel ştiinţific a 10 reviste ştiinţifice (2 indexate Web of Science), cercetător asociat al Universităţii din Pretoria, Africa de Sud, secretarul Centrului de Studii Teologice "Ioan Lupaş" al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca şi membru al Institutului de Istorie Eclesiastică "Nicolae Bocşan" de la Cluj. Ca om de radio realizează emisiuni pentru Radio Renaşterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (Bucureşti) şi Radio Someș (Bistriţa). În semn de apreciere pentru activitatea desfăşurată, a primit de-a lungul timpului mai multe premii şi distincţii.

Citește și: CTP îl face PRAF pe Klaus Iohannis: 'Ești ridicol și jenant. E de-a dreptul grotesc!'

Părintele va merge cu o nouă bursă la Roma. În 1943 a primit primul preot român această bursă post doctorală, iar după 80 de ani părintele Morariu este al doilea preot român ce primeşte bursa la Accademia di Romania din Roma, înființată în 1922 de către Nicolae Iorga.

Cu siguranță astfel de mărturisiri nu fac altceva decât să confirme valoarea legăturii Părintelui Maxim Morariu cu divinitatea, în timp ce drumul său – cel de publicist – se îmbogățește cu încă un volum valoros. Parcursul tânărului preot e demn de urmărit în anii ce vor urma, asta deoarece deține toate caracteristicile unui om luminat.

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!