Premium
După cele semnalate marți, de către redacția noastră, privind conivența de facto dintre primarul Capitalei și premierul României, informații noi par să confirme galopul comun al liderului PNL și al șefului PMB inclusiv într-o chestiune cu efecte mult mai sensibile: distrugerea mediului din București.
Deja știm că demersurile lui Nicușor Dan, susținute de către majoritatea PNL-USR-PMP din Consiliul General, riscă să readucă orașul la stadiul reglementărilor din 1996, conform explicațiilor unui celebru avocat. Mai mult, este oficială și publică informația a devenit un real pericol pentru propriii locuitori, din cauza poluării.
Ceea ce puțini au înțeles - în ciuda evidenței remarcate tot de sursele noastre - este lanțul de cauzalitate dintre oprirea oricăror edificări și degradarea calității aerului. Astfel, blocajul construcțiilor a condus la exodul multor bucureșteni către zona metropolitană, care încurajează dezvoltările rezidențiale, făcându-le astfel accesibile financiar, în vreme ce prețurile au explodat în București, din cauza cererii uriașe în raport cu oferta. Însă cei mutați în localitățile limitrofe continuă să lucreze în oraș, copiii lor merg la aceleași școli ca și înainte, activitățile sociale se desfășoară tot aici. Toate acestea conduc nu doar la creșterea exponențială a noxelor emise, ci și la extinderea suprafețelor unde acestea sunt detectate, dacă ne gândim că accesul către localitățile din jur se face prin marile bulevarde din toate sectoarele, poluarea nemaifiind un apanaj exclusiv al zonei centrale.
Ei bine, singura soluție ar fi spațiile verzi, care ar fi meritat o bună reglementare în noul Cod al Uranismului, analizat de experți în recenta dezbatere organizată de BREC (Bucharest Real Estate Club). Conform acestora, deși cu toții ne dorim un oraș cu spații verzi, documentațiile existente indică mai degrabă prezența unora imaginare. Iar aici e tot o problemă de legislație, nesoluționată de proiectul guvernamental.
Mai precis, Legea 24/2007 stipulează că sintagma "spațiu verde amenajat" înseamnă o investiție publică inventariată a autorității, realizată pe un teren proprietate publică. Totuși, percepția generală a consacrat, mai cu seamă în urma discursurilor politice, nevoia protejării unor presupuse spații verzi, care nu există în realitate, dar care au fost ”prevăzute” în documentațiile de urbanism.
Deși adesea autoritatea locală - primăria în speță - nu își îndeplinește obligațiile de amenajare prevăzute de lege, încearcă să impună abuziv limitarea dreptului de proprietate pe terenuri private, ignorând parcurgerea procedurii exproprierii, adică după o justă și prealabilă despăgubire acordată proprietarului particular.
Mai mult, intenția autorității - în acest caz guvernul - ca inițiator al noii propuneri de legislație pentru urbanism, este de a ocoli impunerea obligațiilor aferente unităților administrativ-terotoriale privind furnizarea serviciului public de asigurare a spațiilor verzi/de agrement. Mai gravă este tentativa de a reglementa „spatii verzi” pe imobile care fac obiectul unui drept de proprietate privată, în condițiile în care particularii nu au competența de a oferi un astfel de serviciu public, aflat exclusiv în sarcina administrației.
Iată cum constatarea că dispozițiile acestui Cod par a fi fost redactate tocmai pentru a transmite răspunderi si obligații pentru entități neavizate, crescând suspiciunile privind o înțelegere politică ocultă dintre șefii de la Palatul Victoria și PMB. Or, cu atât mai suspectă devine legislația propusă de guvern, dacă ea nu are, ca orice politică publică, scopul legitim al unei regelementări în interes public general.
