Premium
Un profesor care își recunoaște „o adevărată vocație a anonimatului, a muncii umile, consecvente, nespectaculoase și nerecunsocute, decât poate de un număr mic de oameni.”
Mai înainte de orice, e nevoie de o minimă prezentare a autorului, cunoscut unui cerc extrem de limitat. Majoritatea informațiile care urmează le-am preluat din remarcabila prefață semnată de Ilie Rad. Vasile V. Filip a fost profesor de liceu, cu un strălucit doctorat obținut la Universitatea clujeană Babeș-Bolyai, cu o teză despre universul colindelor românești. Ulterior și-a publicat teza de doctorat, așa că etnologilor numele lui le este foarte cunoscut. La sfârșitul anilor 90 a început să scrie, aproape zilnic, un jurnal. A ajuns acum la 23 de caiete!. N-a publicat decât unul dintre ele, cel de față, pe celelalte cochetând cu ideea de a le lăsa urmașilor să le publice, potrivit mediafax.ro.
Un jurnal în care spune că este „mereu tentat să consemneze nu atât gânduri, cât stări: gândurile ar putea fi reluate, refăcute, dar stările sunt prin excelență trecătoare, alunecoase, unice: le prinzi în momentul respectiv sau nu le mai prinzi deloc.”
Este profesorul care își recunoaște „o adevărată vocație a anonimatului, a muncii umile, consecvente, nespectaculoase și nerecunoscute, decât poate de un număr mic de oameni.”
Așadar, este vorba despre un prim volum de jurnal pentru că, așa cum reiese din chiar primele rânduri ale cărții, profesorul Vasile Filip scrie jurnal de peste 23 de ani. Însemnările sale zilnice însumează deja aproape 5 000 de pagini. La lansarea, la Bistrița, amfitrionul întâlnirii, Ioan Pintea, managerul Bibliotecii Județene, a și remarcat aciditatea și sinceritatea autorului:
„În această carte, Vasile Filip consemnează, ca să utilizez o sintagmă a lui Radu Petrescu, mișcările sale zilnice. Este destul de acid în privința unor situații sau împrejurări, ne face părtași la multele lecturi ale sale și am fost foarte impresionat citind cartea, văzând că el se întoarce la lecturile copilăriei. La acele cărți la care, la o anumită vârstă, te întorci și îți recapeți suflul acela bun și atmosfera aceea bună a copilăriei.
El scrie foarte mult despre familie, despre părinți și are câteva prietenii pe care le gestionează foarte bine în aceste însemnări. Este un jurnal foarte, foarte sincer și cred că aceasta este o calitate remarcabilă a unui diarist, a unui om care scrie jurnal”
„Jurnalul lui Vasile Filip are o tematică interesantă, legată de cotidianul vieții sale, pornind de la justificarea abordării acestui tip de scriere, până la aspecte ce țin de viața cotidiană, de familie, de școală ca și de literatură, de viața culturală bistrițeană, de raportul cu cartea și de raportul cu biserica”, a punctat și Olimpiu Nușfelean.
Vasile V. Filip – Însemnări de-a lungul vremii. (Ale unui dascăl greu de mulțumit). I. (1998 – 1999). Cu o prefață de Ilie Rad. Editura Charmides. 211 pag.
