Premium
Sunt cu adevărat gloabe resuscitate și transformate în armăsari zburători, grație uriașelor greșeli ale lui Klaus Iohannis et company? Sau sunt doar niște căluți zglobii, care se iluzionează că le vine rândul la morișca premierilor? Sau la rotativă, cum spun în bătaie de joc alți jurnaliști? Cât va dura acest guvern, câte parale face el și căror crize li se pune capăt?
Încep cu sfârșitul. În alte analize, am enumerat cele cinci crize majore cu care se confruntă România. Dintre cele cinci crize, prin formarea, în fine, a unei coaliții majoritare, capabilă să aducă a Palatul Victoria un guvern puternic susținut, se pune capăt doar crizei poltice. Nu și crizei pandemice. Nu și crizei economice. Nu și crizei sociale. Nu și crizei morale. Dar tot e bine. E mai mult decât nimic.
Cazul Cîțu este probabil unic în istorie. Nu am mai auzit ca vreodată președintele unui partid să lipsească la negocierea unei majorități, a unei coaliții, în care respectiva formațiune politică este implicată major. Iar locul lui să fie luat pe ultima sută de metri de un personaj neimportant în ierarhia politică a partidului, dar care se știe de mai mult timp că este râvnit la conducerea guvernului de președintele republicii. Constituțional vorbind, tot ceea ce s-a întâmplat este aiurea. Negocierile trebuiau făcute de conducerea partidelor și perfectate de către acestea, ele puteau să meargă la Cotroceni pentru a recomanda un premier, președintele îl desemna și abia apoi acesta își intra în rol. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că generalul cu patru stele Nicolae Ciucă a epuizat nouă din cele zece zile pe care le-a avut la dispoziție pentru a forma un guvern. Legal vorbind, nu o mai poate lua de la început. Poate că singura șansă de a nu vicia procedura și de a avea un început cât de cât constituțional al noii guvernări este ca, nu mai târziu de astăzi, el să depună în Parlament lista completă a guvernului, precum și programul de guvernare. Ceea ce nu cred că se va întâmpla.
Ultimul sondaj de opinie făcut de CURS ne arată că, dacă astăzi ar avea loc alegeri parlamentare, PSD ar avea un scor dublu în raport cu cel de-al doilea partid din coaliție, respectiv PNL. Dinamica PSD este încă în creștere. În timp ce dinamica PNL este într-o cădere abruptă. În opoziție se întâmplă un proces asemănător. USR, respectiv partidul neomarxist, se duce la vale, indiferent câte tumbe politice face, în timp ce AUR, respectiv partidul suveranist, este într-o creștere accentuată.
Cât poate dura acest guvern? Nu prea mult, atâta vreme cât PSD și UDMR vor împinge la morișcă. La morișca premierilor. Este o idee văzduhistă, care e mai igienic să fie abandonată. Aparent, în ciuda tulburărilor din PNL, toată lumea care contează este mulțumită. Iohannis are „premierul lui”, marcând în Uniunea Europeană primul guvern care, după resetare, are în frunte un militar de carieră cu grad înalt în armata statului. PNL, la rândul său, ar putea fi satisfăcut. În ciuda nenorocirilor pe care le-a generat, rămâne la putere și, aparent, are și un premier. Nici PSD nu iese rău din această combinație. A luat ministerele cele mai importante. UDMR, în noua configurație, primește mai mult decât a fost votat. Dar paradisul care se vede de la distanță nu este chiar ceea ce se întâmplă în realitate. În realitate, situația este mult mai complexă. PSD a luat într-adevăr cele mai mai mari ministere, dar, odată cu ele, își asumă și cele mai dure responsabilități. Dacă eșuează? Dacă eșuează, nu numai opoziția, ci și PNL se va înfige în beregata acestui partid. Deși are premierul, PNL are și șansa de a-și acuza în viitor partenerii pentru tot ceea ce nu funcționează în domeniile pe care aceștia le administrează.
Un scurt comentariu se cuvine să facem și în ceea ce privește Ministerul Apărării. Face valuri nominalizarea acolo a lui Vasile Dâncu. Oare de ce? În primul rând pentru că este civil. Iar România s-a dezobișnuit să aibă la portofoliul Apărării un civil. În al doilea rând, fiindcă Vasile Dâncu este identificat instituțional vorbind cu SRI. Cel mai puternic serviciu secret, care se dă peste cap să-i urmărească în masă pe ofițerii Armatei și în bună măsură reușește și care deseori se află în poziții de rivalitate cu respectiva instituție de forță. În același timp, Dâncu este identificat mai degrabă cu un om de cultură, cu un profesor doctor, având anvergura unui academician și care, spun unii, ar fi mai potrivit pentru cultură sau educație. Cei mai mulți dintre aceștia uită sau ignoră intenționat faptul că Vasile Dâncu nu numai că are studii și lucrări în domeniul strategiei și geopoliticii, dar s-a și dovedit, cel puțin în plan politic, cel puțin la nivelul conducerii PSD, drept principalul strateg care a asigurat din spate succesul în negocieri al lui Marcel Ciolacu.
Una peste alta, dacă cei trei parteneri dovedesc înțelepciune, dacă vor munci pe brânci și dacă nu-și vor smulge părul prea repede unul altuia, acest guvern ar putea să reziste până la alegeri. În niciun caz mai mult. În varianta pesimistă, va rezista doar până la vară.
un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist
