DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Lovitura pregătită de Cătălin Predoiu: interceptări pe siguranță națională ar putea să fie folosite în procese penale

interceptari

Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu (PNL), a înregistrat în Camera Deputaților, alături de deputații-juriști Cristina Trăilă și Gabriel Andronache, ambii liberali, un proiect de modificare a Legii 51/1991 privind securitatea națională a României astfel încât probele obținute prin mandate de siguranță națională să poată fi folosite și în procese penale.

Curtea Constituțională a României a decis la începutul anului că sunt neconstituționale înregistrările efectuate de SRI în dosare de siguranță națională și care au fost folosite ca mijloace de probă în anchete penale. CCR a admis sesizarea formulată de Valeriu Zgonea, fost președinte al Camerei Deputaților. Judecătorii constituționali explică în motivarea deciziei că mijloacele de probă folosite în dosarele penale trebuie să poată fi efectiv contestate, verificate și anulate dacă este cazul, or în cazul interceptările realizate de SRI pe siguranță națională, cu restrângerea unor drepturi, legislația nu este clară și astfel li se încalcă drepturile și libertățile fundamentale celor care au dosare penale cu asemenea probe dar legea nu asigură claritate și previzibilitate în materia contestării legalității înregistrărilor.

Legea lui Predoiu prevede posibilitatea de contestare a acestor probe.

  • Din considerentele Deciziei nr. 55/2020 se reține că înregistrărilor rezultate din activitățile specifice culegerii de informații autorizate potrivit Legii nr. 51/1991 li se poate conferi calitatea de mijloc de probă în procesul penal, cu condiția ca prin lege să fie reglementată o procedură clară și adecvată, care să permită verificarea efectivă a legalității lor, atât a mijlocului de probă (înregistrările în cauză), cât și a procedeului probatoriu prin care au fost obținute”, spun inițiatorii legii.

Legea este aici.

Expunerea de motive este aici.

Explicațiile ministrului Justiției, despre modificările propuse:

„2.1. Completarea alineatului (1) al articolului 21

Se propune completarea alin. (1) al art. 21 în sensul prevederii exprese a faptului că dispozițiile art. 143 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală (C.p.p.) sunt aplicabile în mod corespunzător și în cazul convorbirilor sau comunicărilor interceptate ca urmare a derulării de către organele cu atribuții în domeniul securității naționale a unor activități autorizate, convorbiri sau comunicări care au fost transmise organelor de urmărire penale. În aplicarea art. 21 alin. (1) completat potrivit prezentului proiect de lege, convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate ca urmare a derulării unei activități specifice culegerii de informații autorizate în condițiile Legii nr. 51/1991, care privesc fapta ce formează obiectul cercetării într-un dosar penal, dacă sunt folosite ca mijloace de probă în respectivul dosar, vor fi redate de către procuror sau organul de cercetare penală într-un proces-verbal certificat pentru autenticitate de către procuror. De asemenea, convorbirile, comunicările sau conversațiile purtate într-o altă limbă decât cea română vor fi transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret, care are obligația de a păstra confidențialitatea.

Totodată, prevederile art. 146 C.p.p. referitoare la conservarea materialelor rezultate din supravegherea tehnică se vor aplica și în ipoteza reglementată de art. 21 din Legea nr. 51/1991.

2.2. Introducerea unui alineat nou, alineatul (11), la articolul 21

Textul propus prevede faptul că verificarea legalității înregistrărilor rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, efectuate cu respectarea prevederilor Legii nr. 51/1991, dacă aceste înregistrări sunt folosite ca mijloace de probă în procesul penal, se face de judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia îi revine, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, în procedura de cameră preliminară.

Verificarea legalității înregistrărilor, a procedeului probatoriu prin care înregistrările au fost obținute se va face prin raportare la prevederile Legii nr. 51/1991, având în vedere că activitățile specifice culegerii de informații au fost autorizate prin raportare la dispozițiile art. 14 și 15 din lege, iar încheierea și mandatul se emit potrivit art. 17 din același act normativ.

2.3. Reglementarea aspectelor tranzitorii

Având în vedere faptul că în practică pot exista cauze penale în care sunt utilizate ca mijloace de probă înregistrări rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, autorizate în condițiile Legii nr. 51/1991 și în care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, procedura în camera preliminară s-a încheiat dispunându-se începerea judecății, procedura de verificare a legalității de către judecătorul de cameră preliminară reglementată de alin. (11) al art. 21 nu se va putea aplica. Pentru aceste cauze în care judecata a început, legalitatea acestor înregistrări și a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obținute se verifică de instanța învestită cu soluționarea cauzei.

Textul propus prevede expres și faptul că nelegalitatea respectivelor înregistrări și a procedeelor probatorii poate fi invocată până la primul termen de judecată cu procedura completă după intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă încălcările nu sunt sancționate cu nulitatea absolută.

Propunerea legislativă a fost formulată în vederea punerii în acord a legislației cu normele constituționale constatate a fi încălcate prin Decizia Curții Constituționale nr.55/2020 și are în vedere următoarele considerente:

3.1. Decizia nr. 55/2020 este o decizie interpretativă – instanța de contencios constituțional nu a constatat neconstituţionalitatea pură şi simplă a prevederilor art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală, ci a stabilit care este singura interpretare care respectă prevederile Constituției, și anume că înregistrările rezultate din efectuarea activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, nu pot constitui mijloace de probă în temeiul art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală întrucât legea nu reglementează o procedură de contestare a legalității acestora.

Fiind vorba de o decizie interpretativă referitoare la dispoziții din Codul de procedură penală, care stabilește unicul înțeles constituțional al prevederilor legale avute în vedere de decizie, nu se impune o intervenție legislativă asupra Codului de procedură penală.

3.2. Din considerentele Deciziei nr. 55/2020 se reține că înregistrărilor rezultate din activitățile specifice culegerii de informații autorizate potrivit Legii nr. 51/1991 li se poate conferi calitatea de mijloc de probă în procesul penal, cu condiția ca prin lege să fie reglementată o procedură clară și adecvată, care să permită verificarea efectivă a legalității lor, atât a mijlocului de probă (înregistrările în cauză), cât și a procedeului probatoriu prin care au fost obținute.

Prin urmare, o intervenție legislativă pentru a reglementa procedura de verificare a legalității acestor înregistrări și procedeelor probatorii prin care acestea au fost obținute trebuie operată asupra Legii nr. 51/1991, care în prezent reglementează în art. 14 – 19 procedura de autorizare a activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, iar în art. 21 obligația de transmitere către organele de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, a datelor și informațiilor de interes pentru securitatea națională, rezultate din activitățile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, împreună cu convorbirile și comunicările interceptate, sau, după caz, de imaginile înregistrate în cadrul acestor activități, care sunt însoţite de conţinutul digital original al acestora.

3.3. Necesitatea unei intervenții legislative asupra Legii nr. 51/1991 este necesară pentru a asigura, în acord cu principiile tehnicii legislative, o reglementare unitară în domeniu. În acest sens sunt de menționat cele reținute în considentul nr. 58 al Deciziei nr. 55/2020 a Curții Constituționale:

„(…) (Curtea-n.n) prin Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019, precitată, a constatat că normele legale care privesc procesul penal trebuie să fie clare, precise şi previzibile, ceea ce presupune, printre altele, şi obligaţia legiuitorului de a reglementa un cadru normativ coerent în care normele edictate să se completeze şi să se dezvolte reciproc într-un mod armonios, fără a crea antinomii între actul normativ care constituie sediul general al materiei[1] şi cele care reglementează aspecte particulare sau speciale ale acesteia. Prin urmare, aceste din urmă acte normative[2] trebuie să se coroboreze cu Codul de procedură penală, să se integreze în mod organic în concepţia de ansamblu a acestuia şi să detalieze prevederile procedural penale”. Așadar, într-o succesiune logică, reglementarea procedurii de verificare a legalității înregistrărilor rezultate din activitățile specifice culegerii de informații autorizate potrivit Legii nr. 51/1991 și a procedeelor probatorii prin care acestea au fost obținute trebuie să se regăsească în cuprinsul Legii nr. 51/1991.

3.4. De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr.415/2010), ”(…) dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie disting – cu privire la obligaţia de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei – între competenţa Parlamentului, pentru dispoziţiile din legi, pe de-o parte, şi cea a Guvernului, pentru dispoziţiile din ordonanţe ale acestuia, pe de altă parte”.

Pentru motivele anterior expuse și având în vedere și faptul că este vorba de un act normativ (Legea nr. 51/1991) cu privire la care Ministerul Justiției nu a avut calitatea de inițiator, soluția optimă, inclusiv din perspectiva duratei procedurii legislative, o reprezintă inițierea proiectului prin intermediul unei propuneri legislative parlamentare care să fie dezbătută în procedură de urgență”

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.