CCR desființează în totalitate o Ordonanță a Guvernului Ponta cu privire la imobilele confiscate

Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţia României şi a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.7/2015 privind stabilirea destinației unor bunuri immobile confiscate.

Vezi și: Unchiul unui deputat PSD, arestat de FBI: Acuzat de o mită fabuloasă

În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului, şi a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/2015 privind stabilirea destinaţiei unor bunuri imobile confiscate sunt neconstituţionale.

Potrivit ordonanţei de urgenţă criticate, bunurile imobile intrate în proprietatea privată a statului pot fi transmise în domeniul public al acestuia şi în administrarea autorităţilor administraţiei publice centrale, altor instituţii publice de interes naţional, după caz, sau regiilor autonome de interes naţional (entităţi beneficiare), la solicitarea acestora, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile legii. Curtea a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/2015 încalcă art.115 alin.(4) din Constituţie. Motivele invocate de Guvern pentru emiterea ordonanţei de urgenţă, astfel cum sunt enunţate în preambulul şi nota de fundamentare ale acesteia, prezintă aspecte care ţin de raţiunea, necesitatea, oportunitatea şi utilitatea reglementării, fără a motiva existența unei situații extraordinare care să justifice utilizarea acestui instrument de legiferare. Cu privire la urgenţa reglementării, Curtea a reţinut că legiferarea operativă a remedierii unor disfuncționalități sau perfecţionarea cadrului legislativ se putea realiza pe calea procedurii obişnuite de legiferare, şi nu prin ordonanţă de urgenţă, astfel că motivarea urgenţei adoptării actului normativ este una formală.