Premium
Curtea Constituţională a României (CCR) a admis, joi, sesizarea Avocatului Poporului referitoare la mai multe articole din Legea 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Judecătorii constituţionali au stabilit că alineatele 3 şi 4 din articolul 4, care prevăd necesitatea încuviinţării în Parlament a Hotărârii de Guvern privind instituirea stării de alertă, sunt neconstituţionale.
Ceea ce era evident pentru orice student în anul I la Drept nu a fost evident pentru parlamentari: o hotărâre de guvern nu poate fi supusă aprobării parlamentului. Concluzia logică ar putea fi doar aceea a unei înţelegeri între PNL şi PSD, pentru ca Guvernul să poată lua ce decizii doreşte, în timp ce Parlamentul, controlat de PSD, să lase impresia că ar avea vreun rol. Aşa se explică şi "curajul" Guvernului de a nu cere încuviinţarea pentru prelungirea stării de alertă, deşi Legea 55/2020 (care se bucura până azi de prezumţia de constituţionalitate) prevedea în mod clar această obligativitate.
Astfel, potrivit unor surse din cadrul Curţii, Parlamentul a configurat o instituţie nouă, aceea a Hotărârii de Guvern incuviinţată/modificată de Parlament, cel mai probabil prin analogie cu instituţia decretului de instituire a stării de asediu sau a stării de urgenţă. Doar că acestea din urmă au o consacrare constituţională, pe când Hotărârea de Guvern privind starea de alertă nu are o asemenea consacrare şi, prin urmare, trebuie să se conformeze cadrului constituţional care guvernează raporturile dintre Parlament şi Guvern şi actele acestora.
- CITEȘTE ȘI: Durerile puternice de spate și de articulații pot arăta că ai nevoie de această vitamină
În lipsa unui regim constituţional derogator pentru hotărârile de Guvern prin care se instituie starea de alertă, nu se poate conferi, prin acte infraconstituţionale, un asemenea regim cu caracter de excepţie. Aşadar, Hotărârea Guvernului prin care se instituie strea de alertă nu poate fi decât un act administrativ normativ, deci un act de reglementare secundară care pune în executare un act de reglementare primară.
Câtă vreme un control parlamentar al hotărârilor de Guvern în sensul încuviinţării/respingerii/midificării acestora nu apare între mecanismele de rang constituţional, Parlamentul ajunge să cumuleze funcţiile legislativă şi executivă, situaţie incompatibilă cu principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Parlamentul nu îşi poate exercita competenţa de autoritate legiuitorare în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, adoptând legi prin care să creeze cadrul în care să aducă atingere competenţelor constituţionale ce aparţin, în mod exclusiv, altor puteri ale statului.
"Încuviinţarea" sau "modificarea" de către Parlament a măsurilor adoptate de Guvern prin hotărâre este lipsită de temei constituţional şi denaturează regimul juridic al hotărârilor de Guverm, ca acte de executare a legii, consacrat de art. 108 din Constituţie.
În situaţia în care Parlamentul consideră că Guvernul a adoptat o hotărâre inoportună sau nelegală are la dispoziţie instrumente consacrate constituţiona, cum sunt informarea, întrebările, interpelările, moţiunile simple şi de cenzură, susţin judecătorii CCR.
În ceea ce priveşte hotărârile de Guvern, tocmai în considerarea naturii lor juridice, legiuitorul constituant a prevăzut competenţa de control a instanţelor de judecată.
