Procurorii DNA cercetează Apa Nova, un dosar care ne-a arătat nouă cetățenilor că am scos mulți bani din buzunar, iar în spatele ușilor închise cei de la conducere se ocupau cu infracțiuni. În ”lumina” acestor dezvăluiri, pe un site de petiții publice suntem invitați să cerem rezilierea contractelor cu Apa Nova și remunicipalizarea serviciilor de apă și canal. Altfel spus, să trecem acest serviciu din proprietatea/concesiunea unei companii private în administrația unei companii de stat. Sau, cum corect observă jurnalistul Teodor Tiță, să naționalizăm.
Remunicipalizarea este un subiect, dacă nu controversat, cel puțin complicat. Susținătorii propunerii invocă exemple de succes din Paris și Berlin. Oponenții tind să spună din nou că statul (cel român în particular) este un prost administrator. Și susținătorii și oponenții au dreptate și, în același timp, se înșală.
Problema vine de la faptul că privatizările din România nu au ocolit monopolurile naturale (adică acele servicii unde nu poți schimba furnizorul). Exemplul cel mai clar vine din zona de energie. Hidroelectrica rămâne în proprietatea statului, deși participarea sa pe piața concurențială ar fi redus risipa, dar distribuitorii de energie devin privați, deci nu poți fizic să te deconectezi de la Enel Muntenia și să te conectezi în altă parte.
În spatele acestor decizii, dincolo de interese obscure, stă și o concepție defectă despre interesele strategice. Hidroelectrica asigură un anume grad de control al statului pe piața de energie, deci este strategică. Enel asigură doar siguranța și confortul cetățeanului, deci nu este strategică.
În spatele concepției dubioase despre interesul strategic stă pur și simplu, mă scuzați, prostia. Da, Hidroelectrica poate stopa exporturile de curent la comanda statului în caz de criză. Dar, în lipsa unor legi care să protejeze compania, clienții pot cere daune materiale. Iar dacă ai legi bune care să reglementeze forța majoră, de ce îți pasă cine este proprietarul?
Dar să revenim în București. Apa Nova nu servește statul, ci cetățeanul. Deci nu este strategică, deci a putut fi privatizată. Rezultatele privatizării, înțeleg, sunt dezastruoase. Este remunicipalizarea o soluție?
În alte cazuri (să zicem RATB) o privatizare ar putea forța compania să cheltuiască mai cumpătat și să urmărească mai cu atenție activitatea. Deja pe rutele preorășenești cursele rare ale RATB au fost înlocuite cu cursele mai dese (și mai scumpe) ale operatorilor privați. RATB a suferit vreme de ani de zile pierderi pe acest curse, în timp ce privații reușesc să facă profit (de unde și cursele dese).
Veste rea este că nu există soluție magică. Statul (în cazul nostru municipalitatea) trebuie să intervină în monopolurile naturale și să garanteze standarde de calitate și cost. Poate face asta prin reglementări sau prin preluarea în administrație. În ambele cazuri este necesar ca statul (municipalitatea) să fie un administrator de minimă eficiență.![crusade_serve_trust[1]](https://www.stiripesurse.ro/media/image/201511/full/crusade_serve_trust1.png)
Un bun administrator poate schimba starea de proprietate pentru a reseta reglementările aplicabile. Un prost administrator... nu. Deci întrebarea este: de cine ne temem mai tare? Și răspunsul poate fi diferit de la caz la caz.
Puteți semna petiția aici. Sau nu.
Comentează