Liviu Dragnea a câștigat bătălia împotriva lui Liviu Dragnea dar a doua bătălie se poartă pentru a numi un prim ministru obedient.
Scorul cu care a a trecut moțiunea 241 la 10, față de 233 necesare, nu este unul care să descrie o dominare puternică a Parlamentului. Chiar dacă a picat, Sorin Grindeanu a expus măcar o diviziune în PSD. Această diviziune contează în momentul în care se merge la președinte.
Nu există o obligație explicită, în textul constituțional sau în interpretările CCR ca președintele să țină cont de majoritatea parlamentară. Asta nu înseamnă că președintele este liber să facă ce vrea. Aceeași constituție prescrie un raport de forțe prin care Parlamentul poate să suspend președintele înainte ca Președintele să poată dizolva Parlamentul.
Iar președintele interimar (șeful Senatului) numește candidatul pentru funcția de premier.
Asta înseamnă că Dragnea are nevoie să meargă cu o majoritate solidă, capabilă nu doar să treacă un guvern ci și să penalizeze un președinte rebel. Astfel, Se poate ca Dragnea să nu aibă, cel puțin imediat, posibilitatea de a face epurări masive ci să fie nevoit să aibă o politică de împăciuire.
Cam din aceleași motive, negocieri substanțiale cu UDMR ar putea fi lansate. Odată ce și-a dovedit "patriotismul" ne-cedând în fața presiunilor maghiare, PSD își poate permite un număr limitat de concesii. Fie ca să adauge UDMR la guvernare, fie ca să le asigure neutralitatea.
Pe de altă parte, în pregătirea alegerilor prezidențiale, PSD trebuie să vină cu o propunere "decentă", care să respecte legea și care să nu aibă informații compromițătoare în arhivele serviciilor. Asta cu atâț mai mult cu cât Iohannis va beneficia, inevitabil, de o creștere a încrederii după vizitele în străinătate.
Comentează