Premium
Ritmul descoperirilor științifice revoluționare și al inovațiilor tehnologice încetinește, în ciuda unei cantități de cunoștințe în continuă creștere, potrivit unei analize publicate miercuri a milioane de lucrări de cercetare și brevete, scrie sciencealert.com.
În timp ce cercetări anterioare au arătat scăderi în discipline individuale, studiul este primul care "documentează în mod categoric și convingător acest declin al disruptivității în toate domeniile majore ale științei și tehnologiei", a declarat pentru AFP autorul principal Michael Park.
Park, doctorand la Carlson School of Management de la Universitatea din Minnesota, a numit descoperiri disruptive pe cele care "se despart de ideile existente" și "împing întregul domeniu științific pe un teritoriu nou".
Cercetătorii au acordat un "scor de disruptivitate" la 45 de milioane de lucrări științifice din perioada 1945-2010 și la 3,9 milioane de brevete cu sediul în SUA din 1976-2010.
De la începutul acestor intervale de timp, lucrările de cercetare și brevetele au fost din ce în ce mai susceptibile de a consolida sau de a se baza pe cunoștințele anterioare, potrivit rezultatelor publicate în revista Nature.
Clasamentul s-a bazat pe modul în care lucrările au fost citate în alte studii la cinci ani de la publicare, pornind de la premisa că, cu cât cercetarea a fost mai perturbatoare, cu atât mai puțin vor fi citate predecesorii săi.
Cea mai mare scădere a cercetărilor perturbatoare a fost înregistrată în științele fizice, cum ar fi fizica și chimia. "Natura cercetării se schimbă" pe măsură ce inovațiile progresive devin mai frecvente, a declarat autorul principal al studiului, Russell Funk.
Povara cunoașterii
O teorie pentru acest declin este aceea că toate "fructele cu potențial scăzut" ale științei au fost deja culese. Dacă ar fi fost așa, caracterul perturbator în diferite domenii științifice ar fi scăzut cu viteze diferite, a spus Park. În schimb, "declinul este destul de consistent în ceea ce privește viteza și momentul în toate domeniile majore", a spus Park, ceea ce indică faptul că nu este probabil ca teoria "fructelor de pe urma cărora se poate profita" să fie vinovată.
Cercetătorii au subliniat ceea ce a fost numit "povara cercetării", care sugerează că în prezent oamenii de știință trebuie să învețe atât de multe lucruri pentru a stăpâni un anumit domeniu încât nu mai au timp să depășească limitele. Acest lucru îi determină pe oamenii de știință și pe inventatori să "se concentreze pe o felie îngustă a cunoștințelor existente, ceea ce îi determină să vină doar cu ceva mai mult consolidant decât disruptiv", a spus Park.
Un alt motiv ar putea fi faptul că "există o presiune din ce în ce mai mare în mediul universitar pentru a publica, publica, publica, pentru că acesta este criteriul după care sunt evaluați academicienii", a adăugat el.
Cercetătorii au făcut apel la universități și la agențiile de finanțare să se concentreze mai mult pe calitate, mai degrabă decât pe cantitate, și să ia în considerare subvenționarea integrală a concediilor sabatice de un an pentru a le permite cadrelor universitare să citească și să reflecteze mai profund. "Nu devenim mai puțin inovatori ca specie", a subliniat Park, arătând descoperirile recente, cum ar fi utilizarea tehnologiei ARNm în vaccinurile COVID-19 sau măsurarea undelor gravitaționale în 2015.
Jerome Lamy, istoric și expert în sociologia științei la agenția de cercetare franceză CNRS, care nu a fost implicat în cercetare, a declarat că aceasta a arătat că "ultraspecializarea" și presiunea de a publica au crescut de-a lungul anilor. El a dat vina pe o tendință globală a universitarilor care sunt "forțați să își tranșeze lucrările" pentru a-și mări numărul de publicații, spunând că aceasta a dus la "o plictiseală a cercetării".
