Premium
Observatorii avizați ai culiselor scenei politice au înțeles deja că, după parlamentare, vom avea un guvern de mare coaliție PSD-PNL, cu Cioloș, cel mai probabil, premier. Jocul de-a șoarecele și pisica între Dragnea și Ponta, cei doi lideri marcanți ai PSD (unul, formal, celălalt, informal), nu poate decât să-i amuze. Ambii știu că jocurile sunt făcute în spatele cortinei, dar lui Ponta îi place să-l șicaneze pe înlocuitorul său în fruntea partidului. Sau, poate, undeva, a mai rămas o speranță de revenire.
Dragnea este condamnat definitiv cu suspendare într-un dosar de fraudă electorală. Mai este, de asemenea, inculpat într-un alt caz în care, se pare, ar fi angajat fictiv în administrație niște doamne care lucrau în realitate pentru PSD. Subțire dosar. Cel mult tot o pedeapsă cu suspendare. Acestea sunt ”scamele” pe care sistemul i le-a agățat șefului PSD ca să elimine orice ipoteză de complicitate a acestuia cu oamenii din umbră care conduc România. Important de eliminat această suspiciune în ochii ”pălmașilor” PSD, foarte sensibili la trădări. Problema adevărată a lui Dragnea se numește Teldrum. Acolo sunt nebănuite complicități și ani de grei de închisoare. Aceasta e pârghia adevărată prin care Dragnea va fi nevoit să accepte la toamnă un guvern de coaliție PSD-PNL, chiar și cu Cioloș premier, în cel mai fericit caz, Dâncu.
Ponta știe toate astea, dar nu le poate spune. Ar fi acuzat că subminează partidul, că e frustrat după ce a pierdut funcțiile politice și administrative, că aplică lovituri sub centură pentru o revenire în glorie. Și-atunci încearcă să pregătească terenul pentru momentul post-alegeri, când Dragnea va fi nevoit să joace după partitura prezidențială și să inventeze motive pentru care n-a fost posibilă o altă majoritate în care PSD să dea premierul.
Ponta poate spera că o să apară atunci o revoltă în partid și Dragnea va fi decapitat. Dacă el chiar speră asta ar da dovadă a nu știu câta oară de maximă naivitate. În perioada în care se moșesc guverne (și ele se moșesc la Cotroceni), excitația de a prinde o funcție e atât de mare în partidele alese de Președintele țării, încât povestea cu cine e aliatul, cine e premier și așa mai departe devin de departe secundare. Amintiți-vă doar de Geoană (în 2008) când a pus partidul în brațele lui Băsescu și al PDL. Bătălia pe funcțiile executive și cele din deconcentrate era atât de acerbă încât ”poporul pesedist” n-a băgat de seamă că a fost tras pe sfoară (adus la guvernare în anul alegerilor pentru funcția supremă în stat și fără premier).
Cam asta se va întâmpla și în toamnă. Degeaba va țipa Ponta după alegeri că Dragnea a trădat partidul, că l-a aruncat necondiționat în brațele lui Iohannis, că el a avertizat de mult asupra acestui scenariu. Activul de partid va fi atât de preocupat să împartă ciozvârta, încât vocea pițigăiată a lui Ponta va suna ca un deranj la un mare festin.
Dar poate că Ponta nu e atât de naiv. Poate doar se joacă cu nervii lui Dragnea de dragul jocului.
